Recentul scandal legat de demiterea/demisia directorului general de la Tarom a readus în prim-plan situația alianței contra naturii PSD+PNL+USR, care a condus de atâta timp România.
Pe scurt, Taromul a fost vaca de muls a tuturor guvernelor și partidelor aflate la conducerea țării, iar dintr-un gigant a ajuns o biată gâscă pe cale să moară.
Ce-i corect, e corect!
Victor Ponta spunea că la Tarom directorii se schimbă mai des decât ciorapii și trebuie să-i dăm dreptate!
În zece ani au fost șaptesprezece directori generali, dintre care doar unul pus pe baza Ordonanței corporative, restul pe bază de mandat politic.
Dacă îl analizăm pe fiecare dintre aceștia, vedem că aviația a fost pentru ei o paralelă absolută, Tarom o imensă necunoscută, iar funcția doar o trambulină!
Viceprim-ministrul Oana Gheorghiu declara clar și corect că Tarom este falimentară și că statul nu poate să mai intervină!
Demisul/demisionarul director general Tarom, Bogdan Costas, a fost numit pe baza algoritmului politic, evident, el fiind adus de la ROMAERO, acolo unde mai sunt doar peste 400 de angajați, din care doar 100 licențiați în reparații de avioane, restul fiind personal TESA.
Mai mult, acolo s-a pus la cale și s-a reușit „tranziția” proprietății statului către Wizz Air, grație aceleiași alianțe contra naturii, cu UDMR în coadă!
Tot ca să fim corecți, el a trebuit să își asume și să susțină proiectul de buget al Tarom, necunoscând mai nimic din datele și situațiile reale pe baza cărora a fost făcut acest proiect.
Faptul că pe surse circulă o poveste legată de cererea lui de a i se crește indemnizația de director general la 66.000 lei brut (fără sporuri etc.), deci cam tot atâta net la final, nu îl comentez.
Dreptatea lui Miruță
Odată ajuns ministru în demisul guvern Bolojan, Miruță, proiectul de buget al Taromului a fost respins de la prima citire și pe bună dreptate!
Motivele invocate sunt corecte:
- Prețul petrolului de aviație era prevăzut la 950 dolari/tonă, când acesta este în realitate de 1.570 dolari/tonă, cu tendințe de creștere datorită situației geopolitice mondiale.
- Numărul de avioane al flotei, care în realitate este formată din doar patru ATR 72-600 în proprietatea incompletă a Tarom, patru avioane Boeing B737-800 închiriate și un avion B737-700 ce urmează a fi trimis la tăiere.
Celelalte două ATR 72-500 fiind indisponibile de peste un an de zile, iar un alt Boeing B737-800 aflându-se în aceeași situație.
- Gradul de ocupare al zborurilor este de 62% real, față de cel estimat de 77%.
- Configurația rutelor și sloturilor, care s-au redus drastic, produce întârzieri și pierderi etc.
- Nivelul pierderilor real față de cel estimat.
- Numărul real al avioanelor închiriate, întrucât, față de buget, au apărut în plus două avioane Airbus A320 închiriate de la concurență.
Dar dreptatea unde e?
Pe bună dreptate, Cezar Osiceanu, fost pilot Tarom, a sesizat de peste zece ani situația ilegalității chiriei cerute de Aeroportul Otopeni companiei Tarom pentru terenul de sub hangarul acesteia, iar pentru asta el a fost executat și proscris.
Avocatul Cătălin Dâncu, membru în Consiliul de Administrație Tarom, a ridicat aceeași problemă, iar Anca Boagiu l-a dat afară!
Sindicatul SUT a ridicat și el aceeași problemă și a sesizat Curtea de Conturi, care abia la anul va face un control al situației sesizate de către sindicat și avocatul Dâncu.
Iar aici vorbim de sume de genul peste 20 de milioane de euro din anul 2000 și până în prezent, care, readuse înapoi în visteria Taromului, ar pune-o pe picioare la propriu!
Dar bomba bombelor vine din materia furtului efectiv al banilor personalului navigant, realizată printr-o schemă bine pusă la punct și care a funcționat minimum zece ani de zile cu acordul conducerii sindicatelor piloților din Tarom!
Schema era simplă și de o eficiență fantastică, bazându-se pe bugetarea obligatorie a sporurilor cuvenite prin lege, neacordarea lor și redistribuirea lor de la sursă, adică o infracțiune continuă și în formă continuată, realizată și aprobată de toate conducerile Taromului.
Ca să înțelegem și să probăm afirmațiile, vă prezint mai jos o decizie definitivă a instanței care atestă că sporurile nu au fost acordate!
Dacă înmulțim sumele lunare datorate unui singur pilot cu numărul lor de peste patru sute de piloți și calculăm cel puțin zece ani de zile, reiese că, în medie grosieră, fiecare pilot a pierdut minimum un salariu brut lunar (circa 3.500 euro, medie generală). Deci circa 420.000 euro în zece ani per pilot, înmulțit cu 400 de piloți, înseamnă 168 de milioane de euro!
Ori proiectul de buget ascunde orice formă de rezolvare a acestei situații explozive, în care statul s-a furat singur, statul a furat pentru el de la propriii contribuabili, statul, prin reprezentanții săi, a construit, gestionat și ascuns o rețea bine pusă la punct de furt în numele statului.
Statul de drept fantasmagoric
Taromul a fost verificat în timp de corpurile de control ale prim-ministrului și ale ministrului Transporturilor, precum și de alte organe și organisme ale statului român.
TOATE aceste organisme de control NU au vrut să constate măcar cele două situații de mai sus, vizibile și de pe Lună!
De aceea, ministrul Miruță are obligația de a rezolva gunoiul din curtea sa, iar exdirectorul demis/demisionar Costas de a demara acțiunile de recuperare în instanță a eventualelor pierderi cauzate de demitere!
Lupul paznic la oi!
Din textul comunicatului de presă al Tarom, dat după demiterea lui Bogdan Costas, aflăm cu stupoare că noul director interimar, Cristian Anghel, este licențiat în Drept, cu specializări postuniversitare în Management și Leadership și Managementul activităților antifraudă, face parte din tânăra generație de manageri, cu expertiză academică și practică îndelungată, care s-a alăturat echipei TAROM în 2017!
Deci știa despre cele două situații și le-a ascuns, ca să nu spunem nimic despre modul în care a fost băgat în Tarom pe ușa din dos, fără examen etc.!
Gurile rele spun că soția lui, care lucra la Secretariatul General al Guvernului în echipa lui Victor Ponta, ar fi cheia succesului său, dar, din nou, o luăm doar ca pe un zvon confirmat parțial!
În contextul actual se pune problema poziției AUR față de acest subiect, el nefiind implicat cu nimic în toate aceste măgării reale!
„Număr unic dosar: 1623/3/2011
Înregistrat în data de: 07.01.2011
Obiect dosar: drepturi bănești
Materia juridică: Litigii de muncă
Stadiu procesual: Fond
Părți:
OPREA SORIN CONSTANTIN – Reclamant
SC COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE – TAROM SA – Pârât
CĂI DE ATAC:
Tip acțiune | Data declarării | Cine declară
TERMENE DE JUDECATĂ:
18.02.2011 – Amână cauza.
Soluție: Amânat pentru a depune reclamantul relațiile solicitate de instanță.
01.04.2011 – Soluționare.
Soluție: Amână pronunțarea la data de 05.04.2011. Admite în parte acțiunea. Obligă pârâta să plătească reclamantului, pentru perioada decembrie 2007–decembrie 2010, sporurile de:
- 25% pentru condiții speciale din salariul de încadrare lunar negociat;
- 100% din salariul de bază minim brut pentru timpul lucrat în zilele de sâmbătă și duminică și în zilele ce reprezintă sărbători legale;
- 10% pentru condiții grele de muncă din salariul de încadrare lunar negociat;
- 10% pentru condiții periculoase de muncă din salariul de încadrare lunar negociat.
Obligă pârâta să plătească reclamantului, pentru perioada decembrie 2007–01.04.2010, sporurile de:
- 30% pentru orele lucrate în timpul nopții din salariul de încadrare lunar negociat;
- 25% pentru lucrul sistematic peste programul normal de muncă din salariul de încadrare lunar negociat.
Obligă pârâta să plătească reclamantului, pentru perioada 01.04.2008–01.04.2010, sporurile de:
- 10% de radiații;
- 10% de radiații cosmice din salariul de încadrare lunar negociat;
- 10% de stres din salariul de încadrare lunar negociat.
Obligă pârâta la actualizarea sumelor cuvenite conform prezentei hotărâri de la data scadenței fiecăreia până la data plății efective.
Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.04.2011.
Soluție menținută după recurs.
