Ultimele zile mi-au amintit, într-o cheie ironică, poemul-manifest scris de Eminescu. Fără a face un exercițiu de analiză literară – mai ales că opera a fost instrumentalizată în manieră falsă în regimul comunist – am realizat că „împăratul” cu deplasări faraonice s-a lovit de reprezentantul social-democrat al poporului muncitor, în tentativa primului de a-și găsi un serviciu în țară, la Senat, mai exact, după ce aplicațiile pentru alte joburi externe i-au fost respinse.
Indirect, jocul declarațiilor și al deciziilor privind modificarea legislativă propusă de PNL pare a-l afecta cel mai tare pe liderul formațiunii, a cărui candidatură la președinția României a intrat subit în umbra uriașă a dezbaterii publice privind înscrierea șefului statului, ca independent pe lista de partid la alegerile parlamentare.
Din păcate, în politică e rar vorba de moralitatea deciziilor, așa că nu merită să discutăm despre mizele etice sau presupusa competență a primului turist al patriei pentru funcția râvnită. Demisia de la Cotroceni nu pare să intre nici ea în calcul, dat fiind că neîncheierea mandatului ar putea conduce la pierderea privilegiilor împărătești. Iar abordarea PSD nu cred că poate fi bănuită de lipsă de pragmatism.
După câteva declarații vagi ale liderilor din Kiseleff nr. 10, conducerea a decis, în unanimitate, că nu va vota legea dedicată de liberali lui Klaus Iohannis, invocând lipsa de oportunitate, absența unei urgențe reale, dar menționând și că ea nu ar fi necesară conform reglementărilor electorale.
Ori a fost o înțelegere între Marcel Ciolacu și liberalii care nu îndrăznesc să se opună mofturilor șefului lor de facto, ori PSD a realizat că paguba electorală a PNL prin asumarea capului de listă Iohannis ar fi mai mică decât propriul prejudiciu electoral prin trecerea proiectului.
Asta în condițiile în care presiunea timpului dezavantajează tot PNL, pentru că cel târziu în 2-3 săptămâni toate partidele sunt obligate să depună listele de candidați la Birourile electorale de circumscripție. Iar inițiatorii și promotorii legii dedicate confortului „profesional” al unei singure persoane par să fi abandonat campania pentru generalul Ciucă, fiind nevoiți să găsească soluții pentru patronul lor spiritual, în paralel cu explicațiile pe care le oferă, cu stângăcie, presei.
Aportul celui mai de succes meditator al țării la evoluția PNL este incontestabilă. După ce i-a aruncat în opoziție între 2016 și 2019, urmare a eșuatului experiment Cioloș, i-a readus și păstrat la guvernare în ultimii aproape 5 ani.
Pe termen scurt, le-a oferit accesul la funcții și resurse, dar pe termen mediu și lung le-a sacrificat șansele de evoluție, prin promovarea unei evidente contraselecții la cel mai înalt nivel și suprimarea oricărei forme a dezbaterii interne, specifice liberalilor și liberalismului. În plus, a delegitimat și compromis posibilul discurs agresiv anti-PSD, care poate ar fi coagulat în turul doi suficiente sufragii favorabile lui Nicolae Ciucă. Prin urmare, e greu de spus dacă și în ce măsură Klaus Iohannis este dator PNL, pentru obediența dovedită de partid, ori formațiunea politică e datoare acestuia, pentru privilegiile primite prin acțiunea prezidențială.
Totuși, este limpede că toată agenda media aferentă PNL este dominată de discuția privindu-l pe (încă) președintele României, nicidecum de ideile, proiectele sau propunerile partidului pentru campania electorală. Iar această situație este, în mod evident, demobilizatoare atât pentru activul din filiale, cât și pentru „zestrea” celor 1100 de primari cu care se laudă urmașii Brătienilor, mizând pe modelul forței locale similare PSD. Or, pierderea votului din marile aglomerări urbane și a simpatiei profesiilor liberale și antreprenorilor pot însemna un dezavantaj major pentru propulsarea actualului șef al Senatului în finala prezidențială.
Per total, tabloul bâlbelor și neputinței din Modrogan, venit pe fondul ostilității populare față de disprețul și absenteismul arătate 10 ani de Klaus Iohannis, indică o victimă nevinovată, în persoana lui Nicolae Ciucă, omul a cărui carieră politică se datorează – ce-i drept, integral – urmașului lui Traian Băsescu.
de Bogdan-Ion Jelea
Sursa: Știripesurse
