Nicușor, arhanghelul Dreptei sau radiografia dezastrului politic

Ultima săptămînă, în care a luat startul și campania, s-a remarcat prin două aspecte: continuarea bulversării cetățenilor cu scandaluri diversioniste, spre a nu se discuta teme importante, ca și consolidarea imaginii lui Nicușor Dan drept arhanghel al Dreptei, la care vin toți să se închine. Suficient pentru a înțelege cît de jos a ajuns nivelul politic în România post-decembristă.

Bucureștenii s-au trezit, astfel, în căsuțele poștale, cu pliante frumos colorate, dar mai greu de înțeles. Pe o parte trona poza primarului general independent Nicușor Dan, cu al său program de desființare a sectoarelor Capitalei, pe cealaltă erau candidații USR bucureșteni pentru parlament, dar sub genericul Uniți Salvăm Bucureștiul, adică o trimitere clară la gruparea USB creată de Nicușor Dan cu ani în urmă, din care a derivat USR.
Și, foarte important, președinta USR, Elena Lasconi, e lipsă la apel. Un comic american spunea cîndva că fratele său scriitor a creat romanul polițist perfect: victima fusese asasinată de un criminal din altă carte.
Cam așa și cu useriștii, defilează cu un personaj care a plecat chiar cu scandal din partidul de el fondat, lăsînd deoparte propriul vîrf de lance, candidata prezidențială Lasconi.

Am putea înțelege, la limită, că Lasconi vrea să își maximizeze șansele la Cotroceni desprinzîndu-se de imaginea nu tocmai strălucitoare a USR, cu lideri grei penali și cu un un eșec la europarlamentare.
Dar am avea parcă prea mult cinism machiavelian, cu asemenea stratgie. Nici măcar în politică scopul nu scuză la modul absolut mijloacele.

Dincolo de aceste considerente, vedem cu Nicușor e tot mai disputat de Dreapta, pentru că și PNL și USR și Forța Dreptei a tandemului Orban-Tomac se închină la moaștele lui politice. Ai crede că primarul a ajuns o lumină pentru cetățenii capitalei, prin faptele și realizările lui din primul mandat. Dar, vai, măcar de ar fi așa, fie și pe departe. În fapt, luat la bani mărunți, Nicușor s-a remarcat prin lipsa activității concrete, nebifînd nici măcar o realizare. Primarul e aproape nevăzut în spațiul public, nu dă audiențe, nu semnează cu anii măcar autorizații de toaletare a copacilor, nu a contribuit cît de cît la rezolvarea gravelor probleme precum traficul, căldura, apa caldă șamd și, cel mai grav, refuză o colaborare loială minimă cu alte instituții. Oameni grei din administrație și politică se plîng că primarul general nici măcar la telefon nu le răspunde.

Cum a ajuns Nicușor Dan arhanghelul Dreptei?

O explicație ar fi situația aparte din București, oraș care a refuzat organic dintotdeauna social-democrații.
Primele alegeri de primari din 1992 au adus un liberal în fotoliul de primar general, Crin Halaicu, într-un moment în care FDSN domina autoritar politica națională. În 1996 a venit cederistul Victor Ciorbea, apoi țărănistul Viorel Lis, în 2000 și 2004 democratul Traian Băsescu, în 2005 Adriean Videanu, tot democrat. În 2008 și 2012 a cîștigat lejer un fost pesedist perceput ca devenit adversar al social-democraților, l-am numit pe Sorin Oprescu, iar în 2020 și 2024 a cîștigat Nicușor Dan ca independent susținut de PNL ori de USR.

A existat o singură breșă în istoria post-decembristă, atunci cînd Gabriela Firea a cîștigat primăria pentru PSD, în 2016. Norocul s-a numit criza de proporții din PNL, care a avut, pe rînd, 4 candidați la primăria capitalei, eliminați pe rînd fie de DNA, cazul Ludovic Orban, fie de trecutul pro-legionar, Marian Munteanu, ori de situația din sondaje. În plus, a existat o canibalizare pe dreapta între candidatul PNL, Cătălin Predoiu, Nicușor Dan și popularul Robert Turcescu.

În rest, în București a funcționat permanent votul nu pro-candidați, ci anti-PSD. Punct. Probabil și un papuaș din Noua Guinee ar cîștiga în capitală în fața PSD.

De unde provine ura viscerală a bucureștenilor față de PSD? (Bogdan Tiberiu Iacob – Materialul complet AICI)