Jandarmeria Română, care, în paranteză fie spus, ar trebui subordonată Armatei, așa cum s-a întâmplat în România democratică, înainte de ocupația sovietică, are, conform legilor existente, sarcina de a-i apăra pe manifestanți împotriva unor grupuri ostile, dacă acestea există. În paralel, jandarmii mai au și misiunea de a apăra instituțiile statului, în eventualitatea în care acestea sunt atacate. În niciun caz jandarmilor nu le este permis să restricționeze sub o formă sau alta drepturile și libertățile fundamentale ale omului și, în primul rând, dreptul cetățenilor de a manifesta pașnic. Această prevedere constituțională a fost încălcată și ieri de către Jandarmeria Română.
Din nou, manifestanților le-au fost trântite în nas garduri metalice, fiind astfel închiși ca niște animale într-un țarc. Din nou, am asistat la momente tensionate când, fără niciun rost, au fost utilizate împotriva cetățenilor nemulțumiți gaze lacrimogene. Din nou, jandarmii, care, în definitiv, sunt băieți simpli, cei mai mulți de la țară, care și-au găsit un rost în această instituție, au acționat împotriva cetățenilor pe care au obligația să îi apere. Și culmea este că au „arestat” o furgonetă cu cartofi, pe care un fermier din Lungulețu voia să-i împartă cetățenilor, pentru ca aceștia să aprecieze gustul unui produs românesc, atâta timp cât încă restricțiile privind apa și costul apei nu-i va ruina pe fermieri. Jandarmii explică faptul că au reținut acest transport pentru ca respectivii cartofi să nu care cumva să le fie aruncați în cap de către protestatari. Este o prezumție pur și simplu idioată. În baza acestei prezumții, la fel de bine, astăzi sau altă dată, mai marii voinicilor din jandarmerie ar putea lua decizia să-i descalțe pe toți protestatarii, pentru că, în definitiv, teoretic, tot în baza unei prezumții, aceștia ar putea arunca cu pantofi în capul autorităților. Sau, vorba lui Marius Ghilezan, să le ia curelele de la pantaloni, pentru că, teoretic, și acestea ar putea fi utilizate ca o armă.
Lăsând gluma la o parte, mai devreme decât îmi imaginam, ieri am putut observa, urmărind manifestația de protest, faptul că, în mare viteză, se acumulează nemulțumiri, frustrări și furie în rândul unor categorii din ce în ce mai diverse de cetățeni.
S-a făcut mare tapaj, tot de către autorități, în legătură cu blocarea de către transportatorii auto a unor căi rutiere. În realitate, nu a existat niciun blocaj. Atrag însă atenția guvernului că, în momentul în care amenințările conținute în primul set de măsuri guvernamentale se vor concretiza în facturi, cândva, în lunile august, septembrie, octombrie, și când transportatorii auto vor ieși cu adevărat la protest, nu este deloc exclus să asistăm la un eveniment unic, în care Capitala va putea fi închisă ca o conservă, după care aceste impozante mijloace mecanizate se vor deplasa din mai multe direcții spre centrul Bucureștiului. Nu instig la așa ceva, dar reamintesc faptul că, în 1991, prin luna decembrie, guvernului de atunci al României i-a trecut acest glonț pe la ureche.
În timp ce stegarul dac, Cezar Avrămuță, moare cu zile în Penitenciarul Rahova — atenție, fără să fi fost condamnat pentru vreo infracțiune de către vreo instanță judecătorească, ci doar pentru vina de a fi fluturat tricolorul în diverse acțiuni de protest public — PNL, care se comportă ca un partid prizonier al propriilor sinecuriști, USR, care devine pe zi ce trece tot mai soroșist, și PSD, un partid devenit oportunist, își imaginează că mai pot gestiona, prin metodele cunoscute și compromise, administrația publică centrală și administrațiile publice locale, în condițiile în care întreaga țară fierbe. În realitate, zilele Guvernului Bolojan, ca de altfel și zilele alianței la guvernare a celor patru partide, sunt numărate. Un semnal în acest sens, cât se poate de concludent pentru cine nu suferă de orbul găinii, a avut loc ieri, când, în Piața Victoriei, s-au întâlnit — atenție, înainte să fi fost aplicată curbă de sacrificiu — categorii sociale și socio-profesionale dintre cele mai diferite, într-o demonstrație care prefigurează, pentru cine are ochi să vadă, ceea ce va urma.
Și știți cine încă lipsește? Dar nu va mai lipsi mult timp? Călin Georgescu. În momentul în care Călin Georgescu va fi și el prezent în rândul manifestanților, mișcarea de protest din România va crește exponențial, mișcarea transformându-se într-o furtună irezistibilă. Și ce vor face atunci autoritățile? În ce mod îi vor convinge pe jandarmi să lupte la baionetă împotriva fraților lor?
