Printr-o declarație detaliată și nu fugitivă a lui Călin Georgescu, acesta sugerează insistent că foarte curând administrația Trump se va pronunța, denunțând lovitura de stat de la București. El s-a referit cu subiect și predicat la un personaj extrem de influent al administrației Trump, nici mai mult și nici mai puțin decât vicepreședintele J.D. Vance. Explicând că în cazul României, acesta ar fi primit misiunea de a juca un rol esențial. Președintele ales a dat cumva pe gheață?
Este de domeniul evidenței. Donald Trump face o echipă bine fundată cu vicepreședintele J.D. Vance. Din această perspectivă, dacă acesta va interveni, pronunțându-se în legătură cu întreaga criză politică în care a fost scufundată România, afirmațiile lui Călin Georgescu vor dobândi credibilitate. Va face însă vicepreședintele Statelor Unite acest pas? Și dacă da, de ce?
Pentru a răspunde la această întrebare, este esențial să analizăm în mod lucid situația politică din România. Nu atât din perspectiva loviturii de stat, care este doar cauza și nici din perspectiva crizei politice care a rezultat. Să luăm în calcul o idee elementară, și anume cea a partenerului de dialog. Dacă Donald Trump ar avea intenția să se ocupe în mod direct de România, răspunzând provocării politice a celor care se autointitulează partide pro-europene, atunci el ar trebui să identifice un interlocutor pe măsură. Acest interlocutor cu care Trump ar putea negocia, nu numai că situația politică din România ci și viitorul relațiilor româno-americane nu poate fi decât președintele țării noastre. Numai că statul nostru nu are un președinte. Mandatul lui Klaus Iohannis a expirat cu multe zile în urmă. El nu mai este îndreptățit să negocieze în numele statului român. De altfel, se pare că nici nu mai este de găsit. E pur și simplu dat dispărut. O altă persoană cu care la limită Donald Trump ar putea pune lucrurile la cale este premierul Marcel Ciolacu. Atâta doar că și acest premier a fost numit în mod neconstituțional, iar Casa Albă știe acest lucru. Marcel Ciolacu și guvernul pe care îl conduce este la rândul său ilegitim, cel puțin în calitate de interlocutor al Statelor Unite. În consecință, președintele abia instalat la Casa Albă, indiferent cât de mult ar fi interesat să consolideze parteneriatul româno-american și în primul rând parteneriatul militar, extrem de important în plan geostrategic, este cu mâinile legate la spate, lăsând la o parte faptul că relațiile cu Uniunea Europeană pe care alianța aflată la guvernare în România o susține în mod manifest, devin pe zi ce trece din ce în ce mai fragile. Astfel încât, o vreme cel puțin, din perspectiva Washingtonului, Europa trebuie lăsată să fiarbă în suc propriu. Până când raporturile între neomarxiști și forțele politice care militează pentru statele națiune se vor tranșa.
Iată deci în ce context, în măsura în care Donald Trump este profund preocupat de situația bazelor militare americane din România și de raporturile de perspectivă cu țara noastră ar putea încerca să identifice o soluție intermediară. O soluție de compromis. O formulă tipic americană, în care numărul doi acționează ca și cum ar fi numărul unu și intervine pentru a tranșa lucrurile, fără a angaja însă în mod explicit autoritate președintelui Statelor Unite.
Insistența cu care Călin Georgescu a făcut afirmațiile legate de o viitoare intervenție a vicepreședintelui Statelor Unite, despre care a precizat că se va declanșa în termen scurt, ar putea să aibă sens din perspectiva argumentelor pe care le-am prezentat mai sus. Într-un fel, Călin Georgescu a jucat această carte după regula totul sau nimic. Și vom afla adevărul în zilele următoare.