Săptămâna aceasta, liderii Uniunii Europene s-au reunit la Bruxelles, punând accentul pe problema migrației și pe soluțiile privind deportarea celor care nu primesc azil în blocul european. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat că va propune în curând o nouă lege pentru deportarea persoanelor ale căror cereri de azil au fost respinse, scrie Ziare.com, care a urmărit live text-ul realizat la fața locului de către POLITICO pentru cele mai importante probleme aduse în discuție de liderii europeni, care vor avea un impact major atât asupra legislației europene legate de migrație, dar și, în sens mai larg, asupra deciziilor economice și geopolitice în care se vor implica statele membre în perioada următoare.
În cadrul unei conferințe de presă, von der Leyen a subliniat faptul că doar 20% din cei ale căror cereri de azil sunt respinse sunt trimiși înapoi în țările de origine și că este necesară o acțiune mai eficientă în acest sens. Ideea unor „centre de returnare” în afara Uniunii Europene a fost menționată, dar președinta Comisiei a afirmat că această propunere este încă în discuție și nu este una „trivială”, potrivit POLITICO.
Problema Migrației și Politicile UE: Centrele de „returnare” a migranților au împărțit camera în două la Bruxelles
În anul 2024, traversările ilegale ale frontierelor Uniunii Europene au scăzut cu peste 40%, după ce în anul precedent atinseseră aproape cel mai înalt nivel din ultimul deceniu. Cu toate acestea, migrația rămâne o problemă majoră pentru statele membre. Italia, fiind una dintre primele destinații pentru solicitanții de azil datorită coastelor sale extinse la Marea Mediterană și proximității față de Africa, a intermediat un acord controversat prin care unii migranți sunt trimiși în centre de primire din Albania. Recent, patru migranți au primit acces în Italia printr-un astfel de centru de procesare a azilului situat în Albania, relatează Deutsche Welle.
Discuțiile despre migrațiune de la Bruxelles au fost dominate de ideea unor noi soluții pentru gestionarea fluxului migrator, printre care propunerea unor centre de detenție în afara UE, un concept susținut de Italia și Bulgaria. Cancelarul german Olaf Scholz a fost însă sceptic, afirmând că astfel de centre nu pot absorbi decât un număr mic de migranți comparativ cu cei 300.000 de solicitanți de azil care au ajuns în Germania anul trecut. El a subliniat nevoia de deportări care să respecte legislația europeană și a reiterat că „nu toată lumea poate veni” în Europa. Politicianul olandez de extremă dreapta, Geert Wilders, a declarat că o „nouă adiere” suflă în Europa, referindu-se la creșterea sprijinului pentru politici mai dure privind migrația.
Iar această declarație controversată pare să se verifice, considerând pozițiile luate de Grecia, Spania sau Danemarca la masa discuțiilor. Mai exact, prim-ministrul Greciei, Kyriakos Mitsotakis, a subliniat că țara sa, aflată la frontierele externe ale UE, a implementat deja o politică de migrație „dură, dar corectă”. El a declarat că este mulțumit că liderii europeni au început să recunoască importanța protejării frontierelor și a afirmat că este dornic să afle mai multe despre „soluțiile inovatoare” propuse de Comisie pentru gestionarea migrației.
Mitsotakis a declarat că „politica UE privind migrația s-a schimbat în ultimii ani și a venit mai aproape de poziția Greciei”, în ideea că centrele de returnare, așa cum au fost numite, sunt un concept necesar pentru a gestiona valurile de migranți. Totuși, nu toți liderii europeni au fost de acord cu această soluție. Prim-ministrul Spaniei, Pedro Sánchez, s-a opus ferm ideii de „centre de returnare”, considerând că astfel de propuneri nu rezolvă problemele, ci creează altele noi. El a subliniat importanța migrației pentru economia Spaniei, mai ales în contextul provocărilor demografice cauzate de îmbătrânirea populației.
La rândul său, premierul danez Mette Frederiksen a sprijinit planul propus de premierul polonez Donald Tusk de a suspenda temporar dreptul la azil pentru migranții care nu ar trebui să fie în Europa, susținând că mulți dintre aceștia comit infracțiuni și că această situație „nu mai poate continua”. Frederiksen a remarcat, de asemenea, că din ce în ce mai multe guverne europene adoptă poziții similare cu cea a Danemarcei în privința migrației, subliniind că „nu putem continua să aducem atât de mulți oameni în Europa”.
Pe de altă parte, premierul olandez Dick Schoof a observat o „atmosferă diferită” în Europa în privința migrației, menționând că soluția Italiei privind Albania este văzută favorabil de Comisia Europeană. El a adăugat că provocările migratorii din Polonia nu sunt o problemă obișnuită de migrație, ci fac parte dintr-un război hibrid orchestrat de Rusia și Belarus. Totodată, premierul ceh, Petr Fiala, a subliniat că politica actuală de migrație a UE nu este completă, declarând că „politica de returnare nu funcționează”, având în vedere că doar 20% din cei cărora li se respinge cererea de azil sunt deportați, lucru ce trebuie schimbat. În același timp, premierul leton, Evika Siliņa, dar și președintele Lituaniei, Gitanas Nausėda, au acuzat deopotrivă Belarusul de folosirea migrației ca armă în cadrul unor „atacuri hibride”, cerând măsuri rapide din partea Europei. Vocile celor de mai sus, aflați, în același timp, și mai aproape de războiul din Ucraina, s-au aliniat practic împotriva măsurilor dure propuse de vecinii europeni și de liderii UE deopotrivă.
Sprijinul pentru Ucraina și tensiunile interne în UE
Important de precizat este că președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a fost prezent pentru a prezenta planul său de „victorie” liderilor europeni, în contextul în care se apropie de 1.000 de zile de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Discuțiile au inclus sprijinul continuu al UE pentru Kiev, dar și tensiunile interne legate de susținerea acestui ajutor, a relatat POLITICO. Premierul Ungariei, Viktor Orbán, a criticat planul lui Zelenski, afirmând că este „mai mult decât înspăimântător”. Controversatul oficial maghiar a subliniat că Uniunea Europeană ar trebui să se concentreze pe negocieri de pace cu Rusia, în loc să trimită mai multe arme în Ucraina, considerând că strategia actuală a UE în război este una „eșuată”.
În amploarea summitului totuși, discuțiile despre Ucraina au fost relativ sumare, în ciuda situației tot mai dificile de pe frontul de est. Zelenski a avertizat că Rusia intenționează să implice 10.000 de soldați nord-coreeni în conflictul din Ucraina. Acesta a mai a subliniat astfel că Vladimir Putin încearcă să evite mobilizarea în Rusia, apelând în schimb la participarea unor forțe externe, ceea ce Zelenski a descris ca fiind „primul pas către un război mondial”. Însă, problemele financiare ale Ucrainei rămân nesoluționate, Viktor Orbán, prim-ministrul Ungariei, blocând planul G7 de a acorda Ucrainei un împrumut de 50 de miliarde de dolari.
Președintele Lituaniei, Gitanas Nausėda, și-a exprimat, în acest context, frustrarea față de lipsa de unitate a UE în sprijinul Ucrainei, criticând veto-ul impus de premierul ungar Viktor Orbán, avertizând că fără un sprijin ferm pentru democrație, „forțele autocratice vor prevala”.
De cealaltă parte, premierul Slovaciei, Robert Fico, a prezis că războiul din Ucraina se va încheia în curând, bazându-se pe amânarea ultimei întâlniri a Grupului de Contact pentru Apărarea Ucrainei de la baza Ramstein, deși amânarea a fost de fapt cauzată de un uragan în Florida.
Președintele Consiliului European, Charles Michel, i-a asigurat pe ucraineni că „viitorul Ucrainei este în UE” și a subliniat că Uniunea va rămâne de partea Ucrainei „cât timp și indiferent de ceea ce va fi nevoie”. În același timp, premierul estonian Kristen Michal a reamintit că prioritatea principală pentru Estonia rămâne sprijinul pentru Ucraina, în contextul unei ierni dure, după ce Rusia a bombardat infrastructura de energie și încălzire a țării, iar mai multe țări europene au confirmat că vor continua să furnizeze echipamente militare Ucrainei în 2025. Liderii Danemarcei, Cehiei și Olandei au lansat un apel către aliați pentru a aloca fonduri suplimentare pentru achiziția de muniție de calibru mare.
Relațiile UE cu Siria și întoarcerea refugiaților
Tot în cadrul summit-ului de la Bruxelles, premierul italian Giorgia Meloni a ridicat problema relațiilor dintre UE și Siria, pledând pentru o revizuire a strategiei europene față de țara care, în perioada 2015-2016 a pierdut peste 700.000 de cetățeni care au emigrat în diferite colțuri ale Europei pentru a scăpa de războiul civil desfășurat pe teritoriul Siriei. Meloni a subliniat nevoia de a crea condiții pentru o „întoarcere sigură și demnă” a refugiaților sirieni în țara lor de origine, o problemă tot mai acută în contextul noilor tensiuni din regiune care împing mii de oameni să caute refugiu departe de granițele cu Rusia și de Orientul Mijlociu
Per total, cântărind practic pozițiile luate de oficialii europeni care s-au angajat în discuții pe 17 octombrie, creșterea influenței partidelor de extremă-dreapta, care promovează politici anti-imigrație mai dure, a fost observată în Europa.
Amintim că în alegerile pentru Parlamentul European din iunie, aceste formațiuni au înregistrat câștiguri simțitoare, deși majoritatea centristă a fost menținută. Mai mult, partidele de extremă-dreapta au obținut victorii în diverse alegeri naționale și regionale în Țările de Jos, Germania și Austria. Atât mișcările politice din urma alegerilor din vară, cât și reacțiile liderilor europeni la întâlnirea de săptămâna aceasta marchează practic un punct de cotitură pentru politicile legate de migrațiune ale Uniunii Europene. Comparând atitudinea europenilor de acum cu cea din urmă cu aproape un deceniu legată de exodul din Siria, se vede că Europa se confruntă cu o schimbare vădită de paradigmă.
