Avocat dr. Florică CIUTACU,
Profesor de Drept civil,
Membru al Academiei Privatistilor Europeni, Pavia, Italia,
Participant la dezbaterile privind adoptarea unui Cod civil European, Trier, Germania
(Draft Common Frame of Reference)
Fost Sef al Departamentului Juridic al Presedintiei Romaniei
Aviator Cezar OSICEANU
Master in Drept intern și internațional al afacerilor
Doctorand în management
Onorat popor roman, instanța supremă a statului național unitar și indivizibil, România,
Subsemnații aducem în atenția domniilor voastre următoarele aspecte de drept (subiectiv) si de Drept (sistem de Drept – principii de Drept natural si Drept pozitiv)):
Decizia recentă CCR (A se vedea: s1.ziareromania.ro/?mmid=07e8556a645089db03; 801607919-Hotararea-CCR-de-anulare-a-alegerilor-prezidentiale.pdf (capital.ro)) a indicat și probat, credem noi, o necesitate vitală a statului român și a dreptului național și anume interpretarea în spiritul LEGII și, poate, nevoia de modificare a Constituției Romaniei – care este pentru orice sistem social lex legum.
Întrucât odată cu această decizie s-au născut următoarele probleme legate de dreptul subiectiv si Drept, precum și aplicarea principiilor de Drept.
Încercăm să explicitam:
A. Probleme de Drept
1. Hotărârea CCR privește chestiunea drepturilor câștigate (jura quesita), anume cel de a alege și a fi ales.
2. O altă problema ce rezultă din analiza Hotărârii CCR este legată de dol (viclenie) și fraudă, cu efectul asupra aplicabilității principiului răspunderii civile delictuale, dar credem că în prezenta este vorba despre un dol/fraudă, nedovedite ci doar presupuse.
3. Tot in speță se pune problema valorizării unui aliquid novi, adică a unui element nou, apărut după validarea din 2 decembrie a alegerilor din primul tur al alegerilor prezidențiale situație înregistrată în cadrul Hotărârii CCR din 6 decembrie, aceasta în antiteză cu poziția anterior exprimată de Curte.
4. Se mai pune problema majoră în speță de față, situație constatata de facto prin Hotărârea atacată, a întâietății CCR în fața Constituției. Aceasta întrucât Constituția este locul sfânt în care poporul și-a pus libertățile sale pentru ca NIMENI, fie chiar legiuitorul să nu aibă dreptul să le atingă.
Ori, CCR este paznicul Constituției, care, parafrazandu-l pe Lamartine, trebuie să fie sufletul poporului și Cuvântul său trebuie să fie ecoul Universului – anume Universul libertăților statuate în Constituție.
5. Se mai pune problema tot în prezenta speță, a retroactivității legii, în conflict cu principiul retroactivității efectelor nulității (in Dreptul public nulitatea se numește inexistență). S-a afirmat și noi reafirmăm în acest context că: Retroactivitatea este cel mai mare atentat pe care legea/interpretul legii poate să îl săvârșească!
Astfel va rugam să constatați ca nu se pune problema în această speță a interesului public, care să aibă preeminenta în raport cu neretroactivitatea, căci fraudarea/dolul nu au fost probate, astfel încât să se dea naștere la o cauză și un motiv de nulitate a alegerilor.
6. Se mai pune problema în speța de față și cea a preeminentei Dreptului natural (drepturile subiective rezultate din natura umana, cum ar fi dreptul de proprietate privată, dar și dreptul a a alege și a fi ales) în raport cu Dreptul pozitiv, căci Dreptul pozitiv poate deveni ilegal (adică necorespunzător nevoilor sociale).
B. Reținem următoarele aspecte:
1. Dreptul de a alege și de a fi ales este un drept natural și câștigat care este negat prin Hotararea CCR, deși acesta a fost validat de aceeași Curte în data de 2 decembrie2024.
2. Dolul/frauda nu a fost nici măcar dovedit, așa după cum rezultă din textul Hotărârii CCR. Prin decizia de validare din 2 decembrie dolul/frauda nu există si nici o răspundere delictuală ori vreun alt fel de răspundere juridică din partea candidaților/alegătorilor.
3. Potrivit comunicatului Administrației Prezidențiale: Președintele României, Klaus Iohannis, a fost de acord cu declasificarea, potrivit legii, la solicitarea instituțiilor emitente, a informațiilor prezentate de Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe și Ministerul Afacerilor Interne în cadrul ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării, din data de 28 noiembrie 2024. Totodată, precizăm că Hotărârea adoptată de membrii CSAT în ședința din data de 28 noiembrie 2024 a fost transmisă, la finalul ședinței, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Telecomunicații Speciale, Autorității Electorale Permanente, Biroului Electoral Central, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerului Justiției și Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații pentru a întreprinde de urgență demersurile necesare, conform competențelor legale, în vederea clarificării aspectelor prezentate în ședința CSAT.
Or, invocarea aliquid novi (element nou), adică sedinta CSAT, este lovită de nulitate, întrucât acest element nou(frauda/dolul), dacă exista, era cunoscut încă din 2 decembrie și chiar înainte, întrucât pe 2 decembrie alegerile au fost validate.
4. CCR nu este și nu poate fi deasupra Constituției iar judecătorii CCR este posibil să fi provocat prin această Hotărâre o evidenta denegare de dreptate.
5. Se poate prezuma un interes in afara Constituției, prin numirea judecătorilor CCR, gardieni și păzitori ai Constituției, de către partide și persoane cu interes de grup și nu național.
În acest fel Hotărârea CCR dată de către acești judecători, și care pare a corespunde exact intereselor grupurilor și persoanelor care i-au numit, nu mai poate corespunde cerinței de existență primordială a situație interesului general național al existenței și aplicării Constituției. Situația aceasta a fost sesizată de către majoritatea părților juridic implicate, fără rezultat însă.
5. Imposibilitatea afectării dreptului câștigat de către retroactivitatea efectelor nulității, în speță Hotărârea CCR din 6 decembrie, întrucât s-ar contraveni astfel art. 15 alin. 2 din Constituția României (principiul neretroactivitatii legii).
In prezenta speță nu este vorba despre facta pendentia, ci de facta praeterita, adica nu de fapte in curs de a-si produce efectele, ci fapte trecute, iar in speță este clar vorba de causa finita – facta praeterita.
Astfel numai în cazul în care a fost anulat efectiv un act, sub aceeași lege, acesta nu mai poate fi atins de o noua lege. Aceeși idee se poate aplica in Dreptul privat dar și in Dreptul public, cu raportare specială a Hotararea CCR din 6 decembrie 2024.
6. Cererea de anulare a alegerilor se poate face, conform legii, de către partidele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale și de candidații care au participat la alegeri, in termen de cel mult trei zile de la inchiderea votării. În acest context nu se susține o decizie ex oficio a CCR.
7. Trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 52 din Legea nr. 370/2004 dar și Hotărârea CCR 31 din 2 decembrie 2024 pct. 7 și mai ales pct. 8. Potrivit acestor texte nu există decât două motive de anulare a alegerilor, precizate de lege, ceea ce nu este cazul în speță – Hotărârea din 6 decembrie a CCR. Astfel, art. 52 din Legea nr. 370/2004 prevede: (1) Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și de candidații care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază.(3) Soluționarea cererii de către Curtea Constituțională se face până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoștința publică a rezultatului alegerilor.
C.CONCLUZII
1. Se observă că CCR poate apărea prin motivare ca un fel de o nouă putere în stat, aceasta prin faptul că se pare că se încalcă principii generale de drept/adaugă la lege/mandatarul întrece limitele mandatului, încalcând se pare chiar unele dispoziții de ordin constituțional, cum ar fi art. 15 alin. 2 din Constituție – principiul neretroactivității legii.
2. Indicarea ca bază legală a unui dol/fraudă/răspundere delictuală, fapte ilicite, neprobate nu poate exista ca temei juridic pentru anularea unor alegeri. Din informațiile publice niciun fel de fraudă nu credem că a fost dovedită, în accepțiunea Legii nr. 370/2004, art. 52.
3. Se pune problema astfel a necesității stringente a interpretării corecte, eventual a modificării Constituției Romaniei
4. Obligația morală și juridică a întregului sistem juridic și legislativ de a interveni și participa la actul de interpetarea corectă și eventual de modificare a Constituției și de păstrare a statului unitar, național și indivizibil numit România.
5. Preeminența principiilor de drept natural, ce rezidă din Constituție, dar și din Declarația Universală a Drepturilor Omului și Cetățeanului (1948) – art. 21, cu specială privire.
6. În aplicarea principiilor generale de Drept natural, în acord cu cele ce se află în armonie cu cele de Drept pozitiv, rugăm a se avea în vedere art. 21 din Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată la 10 decembrie 1948, prin Rezoluția 217 A în cadrul celei de-a treia sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite: 1.Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi. 2. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţăra sa. 3. Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţătrebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care săaibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmînd o procedură echivalentăcare să asigure libertatea votului.
Acest pricipiu reia Principiul statuat și de Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului, care este carta fundamentală prin care la data de 26 august 1789 au fost puse, în Franța, bazele democrației moderne, art. I – „Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi întemeiate decât pe utilitate publică.”; Art. II: „Scopul fiecărei asociații politice este conservarea drepturilor naturale și inalienabile ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, dreptul la siguranță și la rezistență la opresiune.” Art. III: „Principiul oricărei suveranități rezidăîn principal în națiune; nici o entitate, nici un individ nu pot exercita o autoritate care nu emană în mod explicit de la ea.”Art. VI: „Legea este o expresie a voinței generale. Toți cetățenii au dreptul de a participa personal sau prin reprezentanții lor la formarea sa. Aceasta trebuie să fie aceeași pentru toată lumea, indiferent dacă protejează sau pedepsește. Toți cetățenii, fiind egali în ochii legii, sunt la fel de eligibili pentru toate demnitățile, locurile și angajările publice, în funcție de capacitatea lor și fără a face altă distincție decât cea privitoare la virtuțile și talentele lor.”
