În ultima perioadă de timp în mass media noastră a apărut sintagma loviturii de stat a CCR ca urmare a deciziei de anulare a alegerilor pentru funcția de președinte al României.
Odată cu ea au fost aruncate în presă tot felul de petarde pentru sodomizarea unuia dintre candidați, Călin Georgescu, plecând de la ideea inoculată de comuniști la adresa membrilor Legiunii Arhanghelului Mihail conduse de către Corneliu Zelea Codreanu.
Astfel s-a promovat în întreaga opinie publică ideea ca acest candidat este păzit de legionari și ar avea legături cu mișcarea legionară bazându-se exact pe gradul de cunoștiințe redus al publicului larg dar și al celor care colportau acest zvon pe rețelele de socializare.
Legionarii de la romani încoace
Filmele lui Sergiu Nicolaescu (si romanele lui Matin Preda) au fost vectorii de manipulare a opiniei publice din epoca comunistă și prin reluarea lor în zilele noastre cineva le folosește în același scop.
Interesant este ca și armata lui Avram Iancu era organizată pe legiuni și membrii lor erau denumiți legionari lucru cvasinecunoscut astăzi și care ar produce o și mai mare neînțelegere a termenului în rândul marii mase populare consumatoare de știri media.
Singura persoană care a avut curajul să facă publică această manipulare a fost Anca Alexandrescu la RealitateaTv și care a spus și probat clar ca Legionarii lui Georgescu nu sunt legionarii lui Zelea Codreanu ci ai Franței deoarece aceștia toți au servit în Legiunea Străină franceză!
Adică mai precis garda de corp a candidatului la Președinție Călin Georgescu este un român fost angajat în Legiunea Straină franceză ca atâtea alte mii de români.
Istoria pe bune!
Într-un articol apărut pe
https://www.comisarul.ro/articol/punem-acest-text-aici-fara-alte-comentarii_1560390.html
se încearcă a face o lecție de istorie publică pentru a se restabili și cunoaște câteva adevăruri istorice simple. Și aceasta pentru ca în urma mișcării sorosiste Istoria nu s-a mai studiat în școli, s-au diluat permanent manualele de istorie, etc iar sarcina aducerii ei în conștiință și la cunoștiință a revenit în mod incredibil jurnaliștilor și mass mediei acolo unde cenzura și mercantilismul si-au făcut din plin datoria.
Parcurgând acest articol cu o circulație mică totuși la scară națională, fiecare cititor își va putea completa singur informațiile despre mișcarea legionară, Corneliu Zelea Codreanu, regele Carol al II-lea, crimele de stat și lovitură de stat regalistă.
Poate ca în acest articol ar fi trebuit să se fi menționat și faptul ca sora lui Codreanu fusese violată și bătută de prefectul Iașiului, Manciu, care la rândul lui scăpase de condamnare cu ajutorul camarilei regale, ceea ce l-a făcut pe Codreanu să îl împuște pe autor. Nu de alta dar amănuntul acesta a fost înserat într-un număr vechi al Magazinului Istoric, publicat în timpul comunismului totuși, și neadus la cunoștința opiniei publice actuale nici măcar de către Adrian Năstase în intervenția lui publică recentă pe această temă.
Din punct de vedere juridic există în opinia ziariștilor de la Europa liberă o problemă simplă: Corneliu Zelea Codreanu nu a fost condamnat de nicio instanță românească pentru crime de război sau alte fapte împotriva umanității și nu s-ar putea încadra în litera legii pe care ar trebui să o aplice procurorii!
Un alt aspect este cel temporal legat de faptul ca Nicolae Iorga a fost asasinat cu mult după asasinarea lui Codreanu – și nu de către legionarii francezi, romani sau ai lui Avram Iancu, ca urmare a vinovăției directe avute de acesta (N. Iorga) în arestarea, condamnarea și asasinarea lui Codreanu.
Crima morală, materială și spirituală
Din punct de vedere moral o crimă este totuși o crimă indiferent de scopul și mijloacele de realizare a ei. De aceea crima la adresa națiunii este una de nivel general, impersonal și greu determinabilă juridic în timp ce asasinarea lui Codreanu este o crimă punctuală, fizică și determinabilă juridic strict.
Crima împotriva persoanei politice este supusă unui traseu penal exact stabilit în timp ce cealaltă nu, și în funcție de regimul politic în funcție poate fi sau nu considerată condamnabilă dar în general moral doar.
Faptul ca în mod evident asistăm astăzi cu toții în direct la o lovitură de stat în desfășurare la fel ca și cea din decembrie 1989 este o realitate evidentă la fel cum și faptul ca sunt folosite aceleași metode clasice din repertoriul loviturilor de stat.
Ne putem pune întrebări dar din păcate România mută de astăzi nu știe încă a răspunde material și vocal la fel ca în 1989 deși condițiile în care trăiește sunt la fel de rele.
Carol al II-lea măcar a avut curajul să își asume lovitura de stat iar Iliescu a dat-o cu vopsea de revoluție pe a lui deși ambele lovituri de stat au fost atât crime împotriva persoanei cat și împotriva umanității, în timp ce astăzi autorii tac mâlc și o dau de gardul CCR-ului pe care scrie mare CONSTITUȚIA ROMANIEI!
Dacă partidele politice tradiționale erau niște epave istorice în timpul lui Carol și PCR-ul lui Iliescu era singurul în scena politică, astăzi partidele “clasice” PSD+PNL= LOVE sunt evident pe fărașul Istoriei, lor adăugându-se și USR-ul lui Soros.
Autorat, coautorat și complicitate
Aceste trei aspecte sunt subiect de teze, principii, legi și coduri în tot domeniul juridic dar prin prisma actualei lovituri de stat se nasc certitudini și acțiuni de drept și în drept.
Într-o sumară enumerare am putea preciza următoarele:
1. Autorii sunt cunoscuți parțial: cei nouă judecători ai CCR, în timp ce ceilalți care au dat ordinul sunt, încă, necunoscuți.
2. Coautorii sunt cunoscuți însă și indicați public, o parte dintre ei recunoscându-și fapta prin acțiunile și inacțiunile lor directe
3. Complicitatea însă este necesar a fi însă individualizată pe paliere organizaționale, sociale, personale și de grup.
Prin modificarea Constituției, chestiune imperioasă și cerută de societate, condiții și evoluție dar blocată permanent, se vor putea realiza alte legislații adecvate, dar întrebarea majoră este până atunci ce facem?
Și până atunci cine va judeca corect ceea ce se întâmplă? Tot autorii, coautorii și complicii lor?
De aceea Clubul Român de Presă are o vocație publică majoră în contextul actual în care televiziunile se luptă pentru supraviețuirea financiară în lupta lor cu rețelele de social-media pentru câștigurile provenite din campaniile electorale plătite de stat din banii cetățenilor contribuabili.
de Cezar Osiceanu
