Unul dintre avantajele crizei geopolitice: liderii de state încep să spună adevărul despre lumea în care trăim. Unul cîte unul. Cînd o spunea Viktor Orban acum niște ani era etichetat drept nebun și extremist. Acum încep să-și dea drumul la guri, unul cîte unul. Ultimul pe listă e prim-ministrul Belgiei, Bart De Wever, care invitat zilele trecute la un simpozion numit ”Viitorul Europei” a spus lucruri pe cît de teribile, pe atît de reale, a enumarat marile erori ale Europei și a schițat cîteva strategii pentru viitor, scrie Inopolitics.

Iată cele mai importante declarații ale premierului belgian:

– Trump nu greșește în toate privințele. (Europenii) Am profitat gratuit. Am devenit dependenți de dividendele păcii. După anii ’80, toți ne-am trezit într-o perioadă de optimism. Cîștigasem Războiul Rece și cu toții credeam că democrația liberală va cuprinde lumea și că ne vom trezi chiar la „sfîrșitul istoriei”, deci nu mai sunt necesare cheltuieli militare. Am devenit dependenți de această logică. Semnele erau clare încă de cînd președintele Obama a depus jurămîntul. El a spus: „Sunt primul președinte orientat spre Pacific”. Deci, mutarea Americii cu fața către Pacific și, desigur, spre rivalul care este China, reprezintă un lucru foarte logic și structural.

– Acest lucru nu se va schimba după Trump. Dar Trump a adăugat un alt strat, pentru că Obama deja ne îndemna să facem ceea ce trebuia și nu am făcut-o. Trump a adăugat faptul că este ostil ideii de Uniune Europeană. Cînd spune că iubește Europa, vrea să spună că de fapt iubește 27 de țări care ar trăi într-o formă de vasalitate sau sclavie. Singura economie suficient de mare pentru a-i ține piept este economia Uniunii Europene, iar lui nu-i place asta.

– Cînd a început războiul din Ucraina în 2022, am crezut că ne-am întors în anii ’80. Avem un tiran în est, un autocrat. Este tiranie. Invada o țară democratică ce dorea să aparțină Occidentului liber. Era exact contextul anilor ’80 și credeam că vom avea liderul lumii libere venind în Europa, exact ca Ronald Reagan în 1987 cînd a spus: „Dle Gorbaciov, dărîmați acest zid!”. A fost prima dată cînd l-am văzut pe tatăl meu plîngînd. Nu uiți niciodată aceste lucruri. Am văzut liderul lumii libere care susținea valorile, democrația, suveranitatea poporului și statul de drept. Și am crezut că vom vedea liderul lumii libere spunînd: „Dle Putin, ieși din Ucraina!”. Dar nu am văzut asta.

– Vedem o administrație americană care spune că între Putin și Zelenski nu ia partea nimănui. Deci, între o tiranie care invadează o democrație, Statele Unite spun că nu iau partea nimănui. Atunci știi că nu ești în anii 1980, ci în anii 1880. Aceasta este o nouă eră a gîndirii imperiale cu emisfere imperiale. Este o trezire foarte dură și poate acel strat va dispărea după Trump, dar nu ne putem baza pe asta. Ar putea deveni mai bine sau chiar mai rău. Așa că trebuie să ne facem temele. Ar fi trebuit să ne trezim cu mult timp în urmă.

– Europa și o strategie… Vorbim mult despre o strategie. Încercăm să găsim una. Desigur, poți rîde de Europa, suntem mereu foarte lenți și vorbim mult. Dar partea bună este că avem o conducere normală, suntem respectuoși, avem statul de drept. Suntem predictibili și am putea fi steaua polară a lumii care încă iubește multilateralismul, economia bazată pe reguli și comerțul respectuos. Aceasta ar fi partea pozitivă. Dar partea negativă este, desigur, faptul că ne-am neglijat capacitățile militare. Nu avem capacități militare globale. Suntem un erbivor. Acum realizăm că suntem într-o lume de carnivore: China și Statele Unite. Și noi suntem un erbivor, nu avem capacități militare globale și avem nevoie de ele.

– Asta înseamnă că trebuie să integrăm Europa la niveluri la care nu ne-am gîndit niciodată să o facem, să cheltuim mult mai mult pe apărare și ne va lua cel puțin 10 ani să ajungem acolo. În acest timp, suntem dependenți de cooperarea NATO. Sper ca după acești 10 ani să putem continua, dar nu suntem siguri, pentru că e nevoie de doi pentru un tango. Pe de altă parte, am fost dependenți de petrolul fosil ieftin care venea din Rusia. Am unele rezerve față de ceea ce a spus comisarul despre tranziția noastră către sustenabilitate și competitivitate, dar adevărul este că am fost dependenți de fosili ieftini și, odată cu războiul din Ucraina, și aceștia au fost tăiați.

– China profită de pe urma războiului, obținînd petrol și gaz ieftin. America nu mai susține Ucraina, ci ne vinde nouă arme. Iar noi am rămas cu facturile, cu prețuri nebune la energie. Trebuie să finanțăm Ucraina și suntem incapabili să oferim capacitatea militară pentru a pune capăt conflictului. Așadar, finanțăm un război fără nicio strategie. Dăm bani Ucrainei, dar nu avem „fierul” (armele), așa că dăm „aurul” (banii). Dar pentru ce mai exact? Pentru a menține acel război în desfășurare?

– Acum ne vedem toate slăbiciunile și trebuie să admitem că poate am pus căruța înaintea cailor și ne-am complicat viața extrem de mult cu reguli de mediu care fac imposibilă asigurarea propriilor nevoi energetice sau exploatarea mineralelor rare în Europa. Nu avem capacitate militară pentru a le asigura din altă parte. În Africa, chinezii sunt peste tot; în America de Sud, la fel. Noi nu suntem nicăieri. Ne-am făcut viața extrem de grea.

– Am făcut alegeri dogmatice împotriva energiei nucleare, ceea ce a fost prostia secolului. Suntem încă acolo și încercăm să ne revenim, dar suntem departe. Am avut o negociere la Davos cu CEO-ul Engie. Unele lucruri sunt ireversibile, asta voiam să spun. Dar cred că putem păstra capacitatea celor mai noi două reactoare pe care le avem. Există și noi posibilități tehnologice precum SMR (reactoare modulare mici). Avem cooperări pe care le-am putea căuta cu vecinii noștri, precum olandezii sau francezii, care au făcut alegeri energetice inteligente.

– Nu poți fi competitiv într-o economie subvenționată. Nu poți fi competitiv dacă artera economiei tale, energia, trebuie să fie atît de puternic subvenționată, pentru că asta poate fi competitivă doar dacă ai taxa emisiile dublu sau triplu față de ce taxăm azi. Atunci totul devine competitiv. Dar hai să fim foarte realiști, doamnelor și domnilor. Decarbonizarea Europei va fi sinonimă cu deindustrializarea Europei. Și deja se întîmplă. Industria petrochimică nu mai investește. Pleacă de la noi. Și chiar și cei care ar aduce producție sustenabilă, cum e Fiono, spun: mediu natural foarte frumos de creat în Europa. Ne vedem mai tîrziu. Pleacă în China.

– Europa e lentă, dar cred că suntem la un moment pivotal. Suntem la o răscruce(…) Cred că trebuie să apară o represiune. Cuvîntul represiune e foarte dur. O represiune din partea Consiliului la adresa Comisiei, spunînd: astea sunt prioritățile voastre. Nu puteți avea totul. Nu puteți avea untul, banii pentru unt și zîmbetul nostru. Priorități de top, vă rog. Și prioritatea de top ar trebui să fie integrarea piețelor noastre. Ar trebui să integrăm piețele noastre. Noi purtăm un război comercial împotriva noastră înșine.

– Ne plîngem de Trump. Haideți să nu ne mai plîngem de Trump. Ne va surprinde în fiecare zi.
Să ne integrăm piețele pentru bunuri și servicii, inclusiv pentru energie. Nu, nu trebuie să dureze ani. Draghi și Letta au scris deja asta. Totul este acolo. Barierele netarifare pentru bunuri în Europa, între statele membre, sunt de 44%, potrivit FMI; pentru servicii, 110%. Există cîștiguri rapide: piața energiei, investițiile în rețea, piața de capital, uniunea bancară – la nivel european. Poate nu cu toți cei 27, dar să permitem o integrare funcțională. Poate nucleul Europei ar putea merge mai repede.

– Ei bine, piața internă este o prioritate absolută, cu siguranță în ceea ce privește energia: investiții în rețea pentru a crea această piață internă europeană. Și cred, de asemenea, că oportunitatea despre care vorbeam – faptul că restul lumii se uită la noi pentru comerț bazat pe reguli – înseamnă că trebuie să ne implicăm în acorduri de liber schimb. Pentru mine – și o spun fără rușine, ca prim-ministru belgian – este o rușine că Belgia încă nu poate susține din toată inima acordul Mercosur. Este cu adevărat rușinos. Cînd o vom face? Acum, cînd Canada, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, țările ASEAN, India – toți se uită la cele două imperii și gîndesc același lucru: nu vrem să trăim sub cizma lui Xi Jinping. Nu vrem să trăim sub cizma lui Trump, care în fiecare zi poate semna un ordin executiv: 25%, 30%, 100% tarife – te conformezi sau mori.

– Dacă vrem acea lume, trebuie să fim liderii acelei lumi. Noi am inventat acea lume. Noi suntem leagănul acelei lumi.

– În Europa spunem: China este partenerul nostru, rivalul nostru sistemic și potențialul nostru inamic. Asta e mult. Poate ar trebui să alegem și să avem o politică față de China.

– Povestea Groenlandei ne-a învățat o lecție: nu avem arme, nu avem fier, dar mai avem puțin aur. Și chiar dacă doar amenințăm că vom folosi acest aur ca armă, Trump a dat înapoi. Cred că sondajele din America l-au făcut să dea înapoi, dar și mai mult piețele bursiere. Și de ce au scăzut bursele? Pentru că europenii au spus: „Aici este linia roșie.” Am fost indulgenți cu tarifele. Trump nu greșește în tot ce spune despre comerțul transatlantic. Are puncte valide. Doar modul în care le prezintă, umilirea și felul brutal în care le impune sunt puțin.

– Bordul păcii a fost de asemenea una dintre acele surprize unde vezi că aceasta nu mai este o lume a multilateralismului. Aceasta este o lume a imperiilor, iar Europa trebuie să devină un imperiu. Dar să devenim un imperiu așa cum l-a văzut Eisenhower cînd a ținut discursul de adio. El a spus că lumea trebuie să devină o confederație unde cei mici vin la masă cu aceeași încredere ca și cei mari. Aceasta este Europa. Dacă putem face asta, atunci putem cîștiga.

– Am fost un critic acerb a ceea ce făcea Europa în privința imigrației. Cred că Europa a fost nesăbuită. Am atras tipul greșit de imigranți. Avem nevoie de imigranți, dar trebuie să atragem tipul potrivit de imigranți, imigranți activi care să ne poată întări piața muncii. Dar principala noastră specialitate este atragerea imigranților care, de fapt, apasă asupra sistemului social. Iar cetățenii noștri văd asta, și acest lucru a alimentat extrema dreaptă.

– Am prezis, cînd Merkel (a susținut imigrația n.n.) a spus „vom reuși”, că vom vedea un val de rasism și extremă dreaptă în Europa. Și s-a întîmplat. Chiar și în Germania s-a întîmplat. O țară despre care credeam că va fi imună din motive istorice; chiar și acolo s-a întîmplat. Totul s-a adeverit.

– Așa că am fost și împotriva politicilor de mediu, a reglementărilor excesive ale Europei. Dar acum văd o Europă diferită. Vîntul se schimbă, iar eu sunt un politician foarte pragmatic. Dacă văd un nivel de putere pe care îl pot folosi, merg la turație maximă. Acum văd o Europă care se îndreaptă tot mai mult spre ideea corectă: migrație – închide ușa și, dacă cineva bate, uită-te cine este și apoi poți să-i lași să intre sau nu. Dar ideea că oricine este capabil fizic să intre în Europa este recompensat prin rămînerea acolo și primirea unui bilet pe viață, iar tu finanțezi doar datoria în Mediterană și traficanții de persoane… asta este tot ce facem și ne slăbim economia.

– Îl ascultam mereu pe Charles Michel cînd era președintele Consiliului European. Vorbea mereu despre „European Onion” (Ceapa Europeană). Și mereu m-am gîndit că poate pronunția lui în engleză este proastă. Dar acum realizez că omul era un vizionar. Cred că exact asta trebuie să devină Europa. O ceapă cu mai multe straturi. Trebuie să ne extindem. Vorbesc serios. Trebuie să ne extindem. Dar trebuie să încetăm să mai mințim. Jucăm atît de mult teatru absurd. Cînd ne întîlnim cu administrația Trump, pretindem că ne plac lucruri pe care le urîm sau pretindem că nu auzim lucruri care sunt de fapt spuse. Cînd vorbim cu chinezii, facem de fapt cam același lucru, dar într-un mod mai „extrem-oriental”. Este mult mai puțin explicit și agresiv. iar față de Ucraina, jucăm de asemenea teatru absurd, spunînd: „Ah, puteți deveni stat membru în 2027”. Nimeni nu crede asta. Nimeni nu crede asta.

– Dar faptul că țările vor să se alăture Europei, că toți vecinii noștri vor să se alăture Europei, este un lucru pe care nu îl poți neglija. Așa că gîndirea geopolitică mă duce la ideea că trebuie să aducem aceste țări la bord, inclusiv țările balcanice. Deoarece, dacă trebuie făcute alegeri în această nouă ordine imperială, este important să îi facem să ne aleagă pe noi. Dacă nu, undeva în viitorul apropiat, vor alege pe altcineva care este mult mai puțin amabil decît noi. Deci trebuie să ne extindem, dar asta se poate întîmpla doar în „modelul cepei”, cu un strat exterior, exact ca romanii: cînd erai vecin cu Imperiul Roman, mai întîi puteai deveni „asociație”, dacă te dezvoltai deveneai „foederatus” și, în cele din urmă, deveneai „provincia”. Exact asta trebuie să facem. Iar în nucleul cepei, trebuie să ne integrăm funcțional mult mai rapid. (Traducere și adaptare B.T.I.)