Material făcut în colaborare cu inteligența artificială
Congresul extraordinar al PNL a fost mai mult decât o simplă schimbare de conducere. A fost, probabil, cea mai dură operațiune de resetare internă din istoria recentă a partidului. Sub autoritatea lui Ilie Bolojan, liberalii au transmis că epoca compromisurilor s-a încheiat și că responsabilitatea pentru declinul electoral trebuie asumată de cei care au condus partidul în ultimii ani.
Pe lista celor eliminați sau aflați în proceduri de excludere regăsim nume grele: Cătălin Predoiu, Rareș Bogdan, Lucian Bode, Alina Gorghiu, Hubert Thuma și Adrian Veștea. Chiar dacă rezoluția Congresului a vizat formal cinci lideri, noua conducere merge mai departe și pregătește extinderea măsurilor disciplinare asupra parlamentarilor și liderilor care au susținut proiectul guvernului Veștea, între care este menționat și Cătălin Predoiu.
Mesajul politic este unul fără echivoc. Bolojan nu încearcă doar să schimbe conducerea PNL, ci să schimbe ADN-ul partidului. Pentru prima dată după mulți ani, liberalii încearcă să transmită electoratului că funcțiile nu mai garantează impunitatea politică.
Există însă și un cost. Orice astfel de operațiune produce fracturi interne. Un grup de liberali contestă deja legalitatea hotărârilor adoptate la Congres și acuză conducerea că folosește excluderea ca instrument politic.
Dar adevărata miză nu este doar viitorul PNL. Este viitorul guvernării.
În ultimele zile, numele lui Sorin Grindeanu a revenit în centrul negocierilor politice ca posibil premier. Din punct de vedere constituțional, un asemenea guvern este posibil. Din punct de vedere politic însă, șansele sunt mult mai complicate decât par.
Congresul PNL a adoptat explicit o rezoluție potrivit căreia participarea liberalilor la un guvern alături de PSD reprezintă motiv de excludere din partid. Asta înseamnă că orice parlamentar liberal care ar vota instalarea unui cabinet Grindeanu ar intra în contradicție directă cu mandatul primit de la propriul Congres.
De aici începe adevărata ecuație.
Matematic, PSD poate încerca să adune voturile necesare. Politic însă, fiecare vot devine extrem de costisitor pentru cei care îl acordă. USR și-ar pierde credibilitatea în fața propriului electorat dacă ar gira un premier PSD, iar PNL și-ar compromite întreaga reconstrucție începută sub conducerea lui Bolojan.
De aceea, în opinia mea, șansele unui guvern Grindeanu investit de Parlament nu depășesc în acest moment 30-35%. Nu sunt inexistente, pentru că politica românească a demonstrat de multe ori că interesele de moment pot învinge discursul public. Dar ele sunt net inferioare probabilității ca negocierile să intre într-un nou blocaj.
Aici apare și scenariul anticipatelor.
Constituția stabilește că Parlamentul poate fi dizolvat doar dacă două propuneri succesive de premier sunt respinse în termen de 60 de zile. Nu este un mecanism simplu și nici unul pe care partidele îl folosesc cu ușurință.
Totuși, pentru prima dată după mulți ani, anticipatele nu mai par o simplă ipoteză teoretică.
Estimarea mea este următoarea:
- 55% – se găsește în cele din urmă o formulă de compromis, chiar și un guvern minoritar sau tehnocrat, pentru evitarea alegerilor.
- 45% – negocierile eșuează, două propuneri de premier cad în Parlament, iar România intră pe drumul anticipatelor.
Acum câteva luni aș fi acordat acestui scenariu sub 10%. Astăzi este aproape la egalitate cu varianta unei noi majorități.
Motivul este simplu. Nici PSD, nici PNL nu mai pot face compromisurile din trecut fără un cost electoral uriaș. PSD riscă să fie perceput ca partidul care forțează revenirea la putere cu orice preț. PNL riscă să își compromită complet mesajul de reformă la doar câteva zile după congres. Iar președintele Nicușor Dan nu pare dispus să desemneze un premier despre care știe dinainte că nu poate coagula o majoritate stabilă.
Paradoxal, tocmai decapitarea vechii conduceri din PNL reduce șansele unui guvern Grindeanu. Pentru că, odată ce Bolojan și-a construit legitimitatea pe ruptura totală de PSD, orice pas înapoi ar însemna nu doar o înfrângere politică, ci și pierderea credibilității pe care încearcă să o reconstruiască. Iar într-o asemenea logică, anticipatele nu mai sunt un accident. Devin un instrument de ieșire din blocajul politic.
