Nu mai este un secret pentru nimeni. Donald Trump și-a făcut publică, de mai multe ori, sub pretextul schimbării de regim, dorința de a ocupa militar Cuba. Iar zilele trecute și oficiali ai Pentagonului au dezvăluit că au elaborat planurile de atac. Nu este însă de neconceput ca, în această eventualitate, dincolo de reacțiile externe, să asistăm, după modelul iranian, la o solidarizare a celor aproape 10 milioane de cetățeni în jurul unui guvern pe care, în condiții normale, nu îl agrează. Care este totuși scenariul atacării și ocupării Cubei, în eventualitatea în care Donald Trump dă acest ordin?
Denumirea oficială a războiului americano-cubanez ar putea fi „operațiune militară specială”. Expresia, împrumutată de la Vladimir Putin, a cărui „operațiune militară specială” durează de aproape cinci ani, a fost utilizată și încă mai este utilizată de Donald Trump în definirea războiului din Iran, efectuat tocmai în baza acestui artificiu, peste capul Congresului American.
Analizând lucrurile la rece, este de remarcat faptul că, din punct de vedere geostrategic și militar, sunt întrunite, mai mult decât oricând în trecut, condițiile necesare pentru ocuparea cu succes a insulei Cuba și eventuala anexare a acesteia de către Statele Unite. Niciodată în ultimele decenii, de la Revoluția Cubaneză condusă cu succes de Fidel Castro, nu au fost întrunite atât de multe condiții favorabile pentru această importantă mutare anunțată de Trump. În plan extern, mai ales după scoaterea din joc a Venezuelei, Cuba nu beneficiază în prezent decât de o susținere diplomatică formală a Chinei și Federației Ruse și, la limită, a Iranului. Tot ceea ce se poate întâmpla în acest plan, nefavorabil pentru Washington, este o reacție la nivelul Națiunilor Unite, mai mult de natură formală. Aceste circumstanțe externe capătă o mare importanță începând din momentul în care analizăm și circumstanțele interne.
Cuba este condusă în prezent de Miguel Díaz-Canel, primul lider care nu face parte din familia Castro. Conform Constituției, este consacrat rolul conducător al Partidului Comunist Cubanez, iar alte partide politice nu sunt recunoscute legal. Nu există opoziție politică și, oficial, nici deținuți politici, deși organizațiile internaționale susțin că în închisorile cubaneze s-ar afla totuși condamnate, sub alte motive, circa 1.000 de persoane. Opoziția civică este și ea subțire și se manifestă în special printre artiști și intelectuali. Începând din 2021, nu au mai fost înregistrate mișcări cât de cât semnificative de protest, în condițiile în care populația este din ce în ce mai nemulțumită de penuria de alimente și medicamente, de întreruperea sistematică a curentului electric și de numeroasele dificultăți economice cu care se confruntă. Care, în final, au generat un puternic declin demografic. Salariul mediu este de 15-20 de dolari, la care, în unele situații, se adaugă banii trimiși de rudele din străinătate, în special cele din Statele Unite, unde există o puternică și activă emigrație cubaneză. Căreia Donald Trump, prin ocuparea Cubei, i-ar putea da o semnificativă satisfacție, câștigând astfel susținerea din partea acestei comunități numeroase și active.
Dacă scenariul elaborat la Casa Albă și la Pentagon va fi dus până la capăt, este important să urmărim modul în care, sub aspect psihologic, este anticipată reacția populației. O populație ostracizată de propriul guvern, dar în același timp profund antiamericană. Am putea asista, din acest motiv, la un efect asemănător celui din Iran, unde populația s-a solidarizat cu regimul, opunându-se în mod vizibil atacatorilor.
