Este un mod adecvat de a defini situația în care se află acum cel mai vechi partid politic din Europa, după ce, succesiv, la conducerea lui s-au aflat indirect Traian Băsescu, apoi direct Klaus Iohannis, Ludovic Orban, Florin Cîțu și Nicolae Ciucă. De circa o lună de zile, conducerea partidului a fost amputată, iar zilele trecute „exclușii” au anunțat o așa-numită platformă liberal-conservatoare, care va amputa dramatic o parte din PNL.
Platformiștii sunt, aproape fără excepție, persoane care l-au susținut activ pe Ilie Bolojan și care s-au aflat la conducerea PNL în toată perioada în care acest partid a degenerat și s-a deplasat ideologic de la centru-dreapta către stânga progresistă și neomarxistă. De altfel, aceștia, în declarațiile pe care le fac, recunosc acest lucru, dar nu își asumă personal nicio răspundere.
După excluderea lor de la vârful PNL, actualii dizidenți au dat în judecată partidul și, pe bună dreptate, au câștigat, întrucât nu a fost respectat statutul cu ocazia excluderii și, cu atât mai puțin, Legea partidelor. Printr-o decizie definitivă, instanța a decis să se revină la situația anterioară. Aceștia urmând să-și reia pozițiile în echipa de conducere a PNL, iar noul statut, făcut pe genunchi, să fie abrogat. La fel ca și deciziile de excludere a respectivilor liberali.
În aceste condiții, Ilie Bolojan, așa cum ne-a obișnuit, nu a dat niciun pas înapoi, ci a mers cu capul înainte, dizolvând nu mai puțin de șase filiale ale partidului. Filiale din care fac parte sute și sute de membri, care au primari, consilieri, reprezentanți ai unor consilii județene și care reprezintă o parte relativ importantă din partid, astfel încât se poate afirma, fără nicio exagerare, că fisura s-a transformat în fractură. Ce mai urmează? Tabăra din PNL, care a crescut așa cum cresc ciupercile după ploaie, a generat nu numai o platformă ideologică, pe care au denumit-o liberal-conservatoare, ci și o mișcare strategică în interiorul PNL, care în curând va rupe partidul în două. O jumătate rea, care o vreme încă va mai fi condusă de Ilie Bolojan, și o jumătate mai puțin rea, alcătuită în cea mai mare parte din liberali alterați, care în prezent doresc să fie identificați drept reformați.
Ce vrea să zică respectiva platformă? Un lucru cât se poate de adevărat. Și anume că partidul și-a alterat treptat, până la eliminarea totală, atât substanța liberală, cât și substanța națională. A devenit un partid progresist de tip neomarxist, numai bun pentru a cădea în capcana USR, fuzionând cu acest partid, total compromis în România. Aceasta este povestea adevărată. Povestea nespusă este însă și mai adevărată. De mult timp, de dinaintea lui Ilie Bolojan, PNL a încetat să mai promoveze principii liberale, să mai apere în multiple forme drepturile omului și, în primul rând, libertatea de expresie și, pe de altă parte, a încetat să mai fie național, deoarece a renunțat să mai lupte pentru tot ceea ce astăzi denumim suveranism. S-a transformat într-un partid mort de facto. Sau, dacă ținem cont că a reușit să se înșurubeze la putere, putem admite că a fost doar muribund.
Sunt extrem de curios ce capacitate au acești foști lideri ai PNL de a se autodepăși, de a da dovadă de suficientă amnezie pentru a-și uita trecutul și de a reforma cu adevărat, din temelii, Partidul Național Liberal, care este pe cale de a se transforma într-un breloc USR. Rațional vorbind, cred că mai degrabă asistăm la preludiul ieșirii din scena istorică a PNL.
