Impactul este deja major. Și, fără a exagera deloc, estimez că el poate fi peste câteva zile catastrofal, cu efecte pe multiple planuri. Unele vizibile, altele mai puțin vizibile, dar la fel de puternice. Ne paște o grevă generală a halatelor albe după această grevă de avertisment. Și, evident, din nou cauza tuturor relelor este generată de coaliția aflată la guvernare. Federația Sanitas a declanșat o grevă de avertisment în aproape 500 de spitale și alte unități sanitare. În această perioadă vor fi asigurate doar urgențele și serviciile esențiale. Activitățile se reduc cu o treime. Dacă guvernanții nu găsesc rapid o soluție – care guvernanți? – pentru a ameliora situația financiară a cadrelor medicale, pe care au deteriorat-o grav prin ultimele măsuri care reduc dramatic și pe mai multe planuri drepturile salariale ale medicilor și asistenților, va fi declanșată greva generală pe 28 iulie, iar cât timp halatele albe vor sta în cea mai mare parte acasă, nu vor mai fi garantate decât urgențele și ceea ce e denumit servicii medicale esențiale.
Nu voi insista asupra cauzelor care au generat o mișcare de protest semnificativă, de mare amploare și cu un puternic impact asupra societății. Vinovat, în primul și în primul rând, este premierul demis, Ilie Bolojan, împreună cu întreaga sa echipă de la Palatul Victoria, alcătuită din liberali și useriști, și ea demisă în bloc, la două luni de la votul dat de Parlament în acest sens. Reprezentanții coaliției aflate la butoane, din care face parte și UDMR, au amputat o serie întreagă de drepturi financiare care mențineau la un anumit nivel veniturile personalului medical din această țară, încetinind, în ultimii câțiva ani, plecările halatelor albe în străinătate. Și, apropo de aceste plecări, se cuvine să precizez că, în prezent, în România au mai rămas doar 74.400 de medici și 158.500 de cadre medii. Situația este extrem de dificilă, pentru că, în timp ce în Uniunea Europeană media este de patru asistenți la un medic, în România media este puțin peste jumătate. Între 2014 și 2020, ca o consecință a proastei gestionări a acestui domeniu vital, alături de cel al educației, pentru societatea românească, au plecat din România nu mai puțin de 15 mii de medici. Se estimează că pentru formarea unui medic specialist statul – adică noi – a cheltuit circa 160 de mii de euro. Numai în cazul medicilor, ca să nu mai vorbim și de personalul mediu, dacă facem un simplu calcul, vom constata că, în „generozitatea” noastră, am oferit altor state, în special celor din Uniunea Europeană, numai la acest capitol și numai în ultimii ani, circa 12 miliarde de euro. Dar, firește, impactul acestei stări de lucruri este mult mai complex.
Un sistem care devine mai puțin eficient, pentru că nu este încadrat un număr suficient de mare de medici și asistenți și pentru că nu este în mod satisfăcător finanțat și pentru că în el funcționează oameni din ce în ce mai nemulțumiți, generează uriașe prejudicii la nivelul întregii societăți. Populația suferă din punctul de vedere al actului sanitar, ceea ce, într-un alt plan, cel financiar, generează alte și alte pierderi semnificative prin pensionarea medicală a unui număr din ce în ce mai mare de persoane și prin asistența mult mai costisitoare acordată persoanelor vulnerabilizate de lipsa tratamentelor adecvate.
O circumstanță perversă a grevei de avertisment, una dintre cele mai relevante din ultimii ani, precum și a grevei generale – dacă ea va surveni – este că, în acest moment, boala gravă de care suferă acest sistem nu poate fi tratată. Guvernul este demis cu o largă majoritate încă de acum două luni, în frunte cu Ilie Bolojan, miniștrii nu mai au dreptul să ia decizii cât de cât relevante, putând fi oricând sancționați de justiție, iar secretarii de stat rămași în uriașul salon de terapie intensivă de la Palatul Victoria nu au atribuțiile necesare pentru a depana sistemul. Parlamentul, la rândul său, alcătuit din persoane care, de cele mai multe ori, i-au dezamăgit pe alegători, a plecat bine-mersi în vacanță, peste mări și zări, fiind una dintre categoriile recent privilegiate din nou, alături de președinte și miniștri, prin venituri crescute substanțial, care sfidează bunul-simț. Cum pot fi, în aceste condiții, onorate solicitările halatelor albe, care au fost ignorate ani la rând, iar acum, mai recent, de-a dreptul subminate? Și o ultimă observație: ca și în cazul educației, ca și în cel al siguranței și ordinii publice, întrucât prostiile guvernanților afectează întreaga populație, ar fi utilă, chiar indispensabilă, solidarizarea cu personalul medical a tuturor celorlalte categorii afectate: pensionari, salariați, studenți și elevi.
