Mulți îi cântă deja prohodul. Alții, tot mulți, din rândul politicienilor și al unor jurnaliști, fie rău-voitori, fie aflați în eroare, sunt mai prudenți și susțin doar că partidul condus de George Simion se va rupe în viitorul apropiat. Se înșală și unii, și alții. Niciodată în istorie nu s-a întâmplat ca un partid în plină ascensiune să se scindeze. Nu ar exista niciun motiv. Conform tuturor cercetărilor de piață, partidul AUR, aflat pe cel de-al doilea loc în ceea ce privește numărul de parlamentari, se plasează de la distanță pe prima poziție din perspectiva preferințelor cetățenilor.
A depășit 40% chiar și în sondajele făcute de institute neprietenoase cu AUR, ca să nu spun dușmănoase. Iar criza politică se adâncește. În mare măsură și din cauza faptului că partidele care au guvernat până acum România se tem ca de moarte de partidul lui George Simion, pe care îl acuză de toate relele, având în acest sens și suportul Comisiei Europene, pe care parlamentarii AUR au criticat-o în numeroase rânduri. Ei bine, pe acest fond au fost lansate în ultima vreme și o serie întreagă de speculații cum că ar exista o masă critică în interiorul AUR, aflată în dezacord cu politicile promovate de George Simion și care ar putea genera o fractură în partid, urmată de o sciziune. În realitate, acest fenomen există, dar în cu totul altă parte.
PNL, partidul care promovează în cea mai mare măsură aceste zvonuri despre AUR, în tentativa lui Ilie Bolojan de a acapara în mod discreționar întreaga putere, a cunoscut în ultimele zile o gravă fractură și primele semne ale unei sciziuni, concretizate prin înființarea, ca grupare politică distinctă, a platformei liberal-conservatoare. Ilie Bolojan i-a exmatriculat pe mulți dintre reprezentanții, până mai ieri, de frunte ai acestui partid, întrucât aceștia i-au contestat o serie întreagă de decizii, în realitate catastrofale atât în ceea ce privește România, cât și sub aspectul imaginii unui partid care a încetat de mult să mai fie național și liberal. Și iată că acum, și în principal din acest motiv, dar și ca urmare a ascensiunii AUR, opinia publică este confruntată cu avalanșe de zvonuri false. Ele sunt susținute de toți cei care, amenințați că își vor pierde pozițiile și privilegiile, că nu se vor mai afla la butoane, sunt loviți de o teamă atavică, potrivit căreia locul lor ar putea fi luat de singurul partid care nu se face vinovat de proasta guvernare din ultimii ani și care, prin urmare, are șanse maxime de a deveni credibil.
Zvonurile s-au accentuat mai ales după ultimul eșec al PNL legat de intenția de a-l promova în poziția de premier pe Siegfried Mureșan. Despre acesta, unii susțin că ar fi spion german. Eu nu dețin asemenea probe. Dar pot afirma cu certitudine, fără teama de a greși, că Siegfried Mureșan este un important agent de influență al Berlinului. Nu fiindcă ar fi primit o bursă în Germania. Nu fiindcă ar fi de naționalitate germană. Ci pentru că a fost un om de mare încredere pentru autoritățile de la Berlin, dovadă fiind faptul că a fost cooptat în poziții importante în instituțiile de decizie ale Berlinului. Și, ulterior, tot de către Berlin a fost împins în față, ajungând să ocupe o poziție de prim rang și de mare influență în Parlamentul European. Nemții nu sunt altruiști. Nu aveau niciun motiv să îl promoveze într-o asemenea măsură pe unul care nu le este devotat trup și suflet. În vremurile Uniunii Sovietice, fără să fi avut la Moscova o asemenea ascensiune, un reprezentant dintr-un stat satelit, care era cât de cât băgat în seamă și ulterior promovat, era cu acte și bagaje înrolat în serviciile secrete ale Moscovei. Era mai mult decât un simplu agent de influență. Și, pe bună dreptate, era taxat în consecință. Și atunci de ce ar face excepție de la această regulă generală Siegfried Mureșan?
După această lungă paranteză, este firesc să ne punem întrebarea legată de buna-credință și bunele intenții ale lui Ilie Bolojan, cel care a încercat din răsputeri să-l promoveze pe Siegfried Mureșan în poziția de urmaș al său la Palatul Victoria. Și dacă asta nu a funcționat, și dacă nu mai există indicii cât de cât temeinice că PNL poate reveni pe parcursul acestui an la butoane și dacă, mai mult decât atât, s-a produs o fractură la vârful acestui partid, golurile fiind în mare viteză umplute cu progresiști și neomarxiști, dar și cu traseiști, nu ne mai miră faptul că același Ilie Bolojan promovează dezinformările la care m-am referit, legate de partidul AUR.
