Pe bună dreptate, ieșirea la rampă a lui Crin Antonescu după zece ani de hibernare, precum și duritatea acuzațiilor pe care le aduce conducerii PNL și lui Klaus Iohannis, au făcut și continuă să facă uriașe valuri. În esență, fostul președinte PNL susține, cred eu, pe bună dreptate, că acest partid este amenințat cu disoluția din vina conducătorilor săi.
Argumentele lui Crin Antonescu sunt cât se poate de solide. Fără să intre în detalii, fără să o spună cu subiect și predicat, el constată ceea ce eu și alți liberali și foști liberali am constatat și nu ne-am ferit să facem public. Și anume că acest partid, prin politica dezastroasă dusă de conducătorii săi, și-a pierdut substanța națională și substanța liberală. Ceea ce înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât că, din cu totul alte motive, PNL este în pericol de a împărtăși soarta dramatică a PNȚCD. Fiind astfel ultimul partid istoric care poate părăsi scena politică, în ciuda faptului că este cel mai vechi partid liberal din Europa. Dar cine este de vină? Ceea ce spune Crin Antonescu este cât se poate de real. Vinovați sunt conducătorii de acum ai Partidului Național Liberal, precum și președintele Klaus Iohannis, care l-a îndreptat într-o direcție cu totul și cu totul greșită. De-a dreptul sinucigașă. Dar asta este tot? Analiza lui Crin Antonescu evită să ne mai spună și altceva, cu excepția acuzațiilor aduse generalului cu patru stele Nicolae Ciucă, mai nou scriitor, lui Klaus Iohannis, care a eșuat în cele două mandate ale sale de președinte și a împins PNL spre prăpastie, și câtorva fruntași ai partidului, cel mai frecvent nominalizat în acest sens, prin utilizarea unor expresii dure, fiind Rareș Bogdan. Asta este tot, Crin? Altceva nu ai de spus?
Ca om politic, atât cât am fost om politic, am fost extrem de apropiat de Crin Antonescu și înainte, și în timpul în care acesta a fost președintele PNL. A fost o perioadă complicată, dramatică uneori, dar în care s-a putut face politică liberală la nivel înalt. Având în vedere experiențele noastre trecute, sper ca domnul Antonescu să nu-mi ia în nume de rău ceea ce voi afirma în continuare. În primul rând, eu aștept din partea lui Crin ceva mai mult. Ceva despre viitor și ceva despre trecut. În ceea ce privește viitorul atât de precar în acest moment al PNL, aș dori să aflu care sunt soluțiile pe care le identifică domnia sa, cu toată experiența politică pe care o are, în acest an electoral. Dar și mai mult mă interesează – și sunt convins că sunt în asentimentul tuturor liberalilor de bună credință – să aflu ce anume l-a determinat pe Crin Antonescu să ia o serie întreagă de decizii politice care au schimbat radical situația și viitorul PNL. Și, într-un fel, și al României.
1). Ce anume te-a determinat să demisionezi de la conducerea partidului după rezultatele slabe de la locale și să determini întreaga conducere PNL să demisioneze în bloc, lăsând practic, în pragul alegerilor, acest partid cu totul și cu totul castrat? Ai demisionat atunci la pachet și Klaus Iohannis, pe care îl invitaseși cu brațele larg deschise să facă parte din conducerea partidului. Acesta s-a răzgândit în două-trei zile. A revenit și și-a anunțat candidatura pentru poziția de președinte. Nu ai protestat în niciun fel. Nu ai denunțat comportamentul său scandalos. Imoral din punct de vedere politic. De ce? Ce te-a făcut să taci?
2). Anterior ai luat decizia, care a scandalizat o parte a partidului și o bună parte a electoratului, de a iniția o fuziune între PNL și Partidul Democrat, care mult timp a fost perceput – nici nu se putea altfel – ca un adversar al liberalilor. Te-am susținut public în acest demers dintr-un considerent mai puțin moral și mai degrabă pragmatic și anume că, în felul acesta, PNL devine mai puternic. Și în speranța că cele două partide, fuzionând, nu se vor comporta ca apa și uleiul. Dar te-ai gândit, când ai luat această decizie și le-ai impus-o liberalilor, la toate complicațiile care urmau să survină în viitor?
3). Următorul pas pe care l-ai făcut, impunându-l practic cu forța liberalilor, a fost plecarea acestui partid din familia ALDE, unde deținea cea mai importantă pondere, în familia Popularilor Europeni, unde PNL, de astă dată în trena fostului PDL, reprezenta o cantitate neglijabilă. A fost atunci un cutremur în interiorul partidului și oameni valoroși, cum a fost Norica Nicolai, au plecat, creând practic un nou partid ALDE, prin ruperea PNL. Ce ai făcut pentru a împiedica acest proces?
4). L-ai promovat și l-ai susținut în mod activ pe Klaus Iohannis, pentru ca acesta să devină președintele României. Dacă Klaus Iohannis s-a dovedit a fi un uriaș eșec, așa cum susții, cum se face că nu-ți asumi răspunderea pentru această greșeală?
5). Cum se face că timp de zece ani ai tăcut și ai refuzat să tragi orice fel de semnal de alarmă legat fie de mandatul prezidențial, fie de derapajele ideologice ale PNL, fie de amândouă?
6). Tăcerea ta de neînțeles, mai ales în cazul unui om politic cu calități îndelung exersate de bun comunicator, să se explice prin faptul că doamna Adina Vălean, soția ta și un apreciat lider liberal, a obținut în urma transferului PNL în familia Popularilor Europeni o poziție de comisar UE? Pe care acum, după două cicluri, a pierdut-o.
7). Și o ultimă neclaritate. Ai fost cumva șantajat pentru a renunța la poziția de lider al Partidului Național Liberal? Dacă da, în ce fel? Pot să ne spui, întrucât, dacă au existat fapte penale, ele s-au prescris.
Și nu-mi pot reprima dorința de a afla ce s-a întâmplat de fapt în perioada în care ai fost președinte interimar al României și ai condus administrația de la Cotroceni. Ai fost cumva insultat și șantajat de „marele licurici”, care-și trimisese reprezentantul pentru a-l extrage din garaj pe Traian Băsescu? Te-ai temut în acea perioadă să acționezi? Sau ai fost pur și simplu leneș? Ca un fel de precursor și model al lui Iohannis?
În rest, numai de bine! Este mai bine să te trezești mai târziu, decât niciodată.