Primul tur al alegerilor anticipate din Franța a marcat victoria anunțată a partidului lui Marine Le Pen, Rassemblement National (RN) – Adunarea Națională. Un succes obținut cu 33 % dintre sufragii, respectiv cu 10.8 milioane de voturi, de trei ori mai mult decât în 2012. Chiar și așa, rezultatul nu este cel scontat, pentru ca liderii partidului de extremă dreapta se așteptau la o victorie cu mult mai clară, care să-i permită tânărului Jordan Bardella, liderul ales de Marine Le Pen în fruntea partidului, accesul la Matignon. De menționat că scorul îl depășește pe cel de la alegerile europarlamentare, când RN a obținut 7.7 milioane de voturi.
Pe locul secund s-a clasat alianța de stânga-extremă stânga Nouveau Front Populaire (NFP) – Noul Front Popular, cu 28 %, respectiv cu 8.5 milioane de voturi. Ultima treaptă a podiumului a fost ocupată de coaliția prezidențială de centru Ensemble!, cu 22 %, respectiv cu 6.7 milioane de voturi. Un scor acceptabil a obținut și Les Républicains (LR) Partidul Republican de 10 %, respectiv cu 3 milioane de voturi.
Pentru a înțelege mai bine peisajul politic din Hexagon ar trebui cunoscute mai multe detalii legate de partidele aflate în competiția electorală.
Partidul Rassemblement National, fost Front National, provine dintr-o grupare fondata de foști Waffen SS, de simpatizanți naziști, de foști colaboraționiști ai regimului de la Vichy și a fost condus de Jean-Marie Le Pen, tatăl lui Marine Le Pen. Mesajele politice ale formațiunii de extremă dreapta se întreceau în derapaje absolut inacceptabile, xenofobe, rasiste, antisemite, negaționiste, cu un limbaj abject. Chiar și așa, Jean-Marie Le Pen a ajuns în finala prezidențială, unde a fost surclasat de Jacques Chirac, chiar dacă obținea 5.5 milioane de voturi în turul secund.
In ultimii ani, partidul familiei Le Pen s-a cosmetizat, cu abilitate, noua președintă, Marine Le Pen, înțelegând că extremismul aberant al tatălui său nu îi va aduce succesul mult dorit – „coroana” prezidențială. Totuși, din cauza proiectului sau politic, care păstra teme extreme, ieșirea din UE si NATO, implicit, revenirea la francul francez, închiderea granițelor, izolaționism trumpist, a pierdut, în doua rânduri, în 2017 si 2022, alegerile în fața lui Emmanuel Macron, chiar dacă a obținut în turul al doilea, 10.6 milioane de voturi, respectiv 13.3 milioane de voturi. Deci, mai mult decât RN în primul tur de duminica 30 iunie si de la europarlamentare. Ar fi de menționat că președinta RN a avut un alt handicap, care i-a maculat credibilitatea, care explica de ce avea sistematic, poziții pro Kremlin. Publicația Mediapart a dezvăluit că Marine Le Pen a obținut, în urma unei vizite la Moscova, un împrumut de nouă milioane de euro de la First Czech Russian Bank (FCRB), din care 2 milioane fuseseră deja plătite. Fondată în Cehia și cu sediul la Moscova, unitatea este condusă de Roman Yakubovich Popov, fost șef al departamentului financiar al Stroytransgaz, lider în construcția de conducte de gaz si care este un „portofel” al lui Vladimir Putin.
Campania prezidențială din 2017 are ca rezultat un deficit de 6 milioane de euro pentru Mitingul Național. Controversatul om de afaceri François Foucher salvează finanțele partidului care, prin el, obține un împrumut de 8 milioane de euro semnat în Republica Centrafricană; banii au fost plătiți de o bancă din Emiratele Arabe Unite, Noor Capital, de unde și denumirea de „împrumut emirat” dat acestei operațiuni în mass-media. In ultimul duel ce prefața alegerile din 2022, Macron a întrebat-o, cu precizie, de ce a apelat la Putin pentru împrumut, fără a primi un răspuns convingător.
Fiind bine sfătuită de consilierii săi, Marine Le Pen decide să rupă lanțul familial și să-l numească în fruntea partidului pe Jordan Bardella, un tânăr carismatic, cu multe calități, cu o retorică apreciată, studiată și antrenată în anumite laboratoare.
Dar cine este Bardella? Un soi de Rudolf Valentino, cum îl numesc mai mulți analiști politici, cu mare succes la sexul frumos. După o serie de escapade de cuplu, își găsește aleasa. In acest timp, fiica sorei mai mici a lui Marine Le Pen, Mari-Caroline, se îndrăgostește de Jordan și, probabil, la presiunile familiei, Bardella își părăsește iubita si intra într-o relație, se pare, stabilă cu nepoata șefei lui. Dintr-o dată, porțile i se deschid și devine președintele partidului. Iar mama fetei, sora Marinei, devine candidată într-una din circumscripțiile electorale ale actualelor alegeri. Trebuie adăugat faptul că Bardella, 28 de ani, agnostic, cu origini italiene, având bunica paternă algeriana, deține doar diploma de bacalaureat. Nu a reușit să intre la facultatea „Sciences Po”, cum și-a dorit, dar a urmat pentru puțin timp facultatea de geografie, în final, dedicându-se vieții politice.
Ar fi important de precizat ca din proiectul politic RN al lui Marine Le Pen au mai rămas puține teme. Părăsirea UE, NATO, euro au dispărut. In schimb, accentul se pune pe blocarea imigrației, securizarea granițelor, creșterea siguranței cetățenilor, amenințați de străinii intrați ilegal, mai ales musulmani, și care comit infracțiuni grave, crime, violuri, furturi. Totodată, RN își propune redresarea economiei, grevata de datorii istorice, sancționate și de UE. Chiar daca a renunțat la discursul profund extremist, rasist, xenofob, totuși rămân nuanțe clare, ușor de identificat de populism, de demagogie. Liderii partidului s-au pronunțat împotriva dreptului la sol, adică a obținerii cetățeniei franceze, în cazul nașterii pe teritoriul Hexagonului. O altă măsură totuși din cadrul extremist o constituie interzicerea accederii în funcții publice a persoanelor care dețin dubla naționalitate. Posibilul ministru RN al Educației a afirmat într-o emisiune tv că cei cu dublă naționalitate nu vor ocupa posturi în guvernul lor. O astfel de greșeală a fost, în accepțiunea sa, numirea lui Najat Vallaud-Belkacem, cu naționalitate franceză, dar și marocană, în funcția de ministru al Educației. Așadar, în acest context, vor exista unii francezi mai francezi decât alții, ceea ce este anticonstituțional. Chiar daca acest demers a fost negat de Bardella, urmare a unui imens scandal public, pentru ca 3.5 milioane de francezi se află în aceasta situație, a ieșit la iveală un proiect de lege propus în ianuarie, de Le Pen, care consfințea această anatemă nedemocratică. Totodată, apropiindu-se de accederea la putere, Bardella face sistematic, pași înapoi în teme majore din domeniul economic, social, în privința vârstei de pensionare și, mai ales, a anunțat că nu va accepta funcția de prim-ministru dacă nu va avea majoritate absolută. In plan extern, RN pretinde că susține Ucraina si acuză invadarea țării de Rusia, dar, ușor de înțeles de ce, nu va susține trimiterea militarilor francezi în teatrul de război si nu va permite trimiterea unor sisteme care să poată ataca teritoriul rusesc.
Noul Front Popular grupează forțele de stânga si extremă stânga: partidul Socialist, partidul Comunist, partidul La France Insoumise (LFI) – Franța Nesupusă si partidul Ecologist.
Partidele socialiste si comuniste au o tradiție republicană, unanim acceptată, cu istorii cunoscute, mai ales în ceea ce îi privește pe socialiști cu președinți si prim-miniștri cu notorietate precum, François Mitterrand, François Hollande, Lionel Jospin, Pierre Mauroy, Laurent Fabius, Michel Rocard, Jean-Marc Ayrault, Manuel Valls, Bernard Cazeneuve. Ar mai fi de precizat că socialistul Raphaël Glucksmann a realizat un foarte bun scor la europarlamentare.
Verzii sunt și ei acceptați în „arcul republican”, în ciuda unor excese, derapaje privind teme ecologiste extreme, în orașele în care primarii lor decid să nu mai permită meniuri cu carne, aparent având explicații medicale, dar de fapt încercând sa-i protejeze pe copiii de religie musulmană, alții care au interzis ca turul Franței să treacă prin orașul lor pentru a nu polua, alții au anulat „bradul de Crăciun”, pentru a nu defrișa pădurile, dar totul a culminat cu o idee sexista a unei ecologiste renumite, care susținea că încălzirea globală este cauzată de bărbați, pentru că au un comportament macho de a face grătare!
In fine, partidul La France Insoumise (LFI) este o formațiune de extremă stânga, pro islamistă și este condusă de Jean-Luc Mélenchon, un comunist, născut în Maroc.
Mélanchon este un fost jurnalist, cu un discurs convingător, un foarte bun orator, care si-a făcut un calcul simplu. Retorica pro islamistă, în ciuda nenumăratelor acte teroriste comise de mulți musulmani si a imaginii publice deplorabile, vizează atragerea voturilor celor peste 5 milioane de musulmani din Hexagon. Mai mult, după 7 octombrie, discursul a devenit si mai atroce, antisemit, acuzând „genocidul din Gaza”, fără a califica Hamas drept grupare teroristă, în ciuda cererii celorlalte forțe politice din parlament, fără a cere eliberarea ostaticilor, mulți aleși LFI venind la ședințele parlamentare cu steagul Palestinei.
La toate acestea se adaugă faptul că, asemenea tuturor celorlalte partide de extremă stânga si de extremă dreapta, LFI este finanțat de Kremlin si susține nenuanțat poziția Moscovei în orice situație.
Din cauza comportamentului său politic pro islamist, a discursului său extremist, Mélanchon, care, deși nu recunoaște public, își dorește în intimitatea sa să ajungă prim-ministru, a devenit o piatra de moara legată de picioarele de lut ale LFI si ale Noului Front Popular, mulți lideri ai coaliției cerându-i să nu mai apară public. Surd la solicitările colegilor săi, chiar în seara de duminică, după primul tur, a fost primul care a ieșit public, cu un discurs agresiv, după care a organizat un miting, în centrul Parisului, unde au participat mii de persoane care au protestat împotriva RN, mulți cu steaguri palestiniene si cu sloganuri anti israeliene.
In fine, la centru, se află coaliția macronistă, ce grupează mai multe formații nici de stânga, nici de dreapta, cu care a guvernat președintele ales în doua rânduri de francezi. Din păcate pentru Macron, în al doilea mandat, nu a mai avut majoritate în parlament, motiv pentru care trecerea proiectelor de lege s-a făcut cu forcepsul. Chiar și așa au fost votate acte normative extrem de necesare pentru economia Franței, între care mult contestata lege a pensionării, care a generat proteste masive. Trebuie înțeles că în contextul economic din Hexagon nu exista o altă soluție. Fondul de pensii nu mai era sustenabil, scăderea natalității au fost cauzele principale care au determinat această măsură, atât de hulita, dar care îi aducea pe francezi în cadrul european de ieșire la pensie la 64 de ani, începând cu anul 2030. De precizat că RN susținea că va modifica legea si va impune pensionarea la 60 de ani. Mai nou, lepeniștii au ajuns concluzia că se poate ajunge ieși la pensie și la 66 de ani.
Poate fi înțeleasă si poziția omenească a protestatarilor, care după ce au avut un drept, l-au pierdut, chiar dacă aceasta era soluția realistă.
Ar fi de menționat faptul că presa franceză a jucat un rol importat în ultima perioadă, fiind în cea mai mare măsura împotriva lui Macron, desigur, reforma pensiilor afectându-i si pe jurnaliști. In plus, instituțiile de presă anglo-saxone au fost sistematic antimacroniste din varii motive, argumentat sau nu, stricându-i imaginea președintelui francez, ironizându-l uneori grobian, materiale preluate si de presa română.
Pe de alta parte, decizia intempestivă, greu de înteles politic, a lui Macron de a dizolva parlamentul a fost una umorala, luată într-o stare nevrotică, consultându-se doar cu câțiva consilieri apropiați, cu președintele senatului a vorbit doar 30 de secunde, după spusele acestuia, doar comunicându-i decizia sa, fără a analiza situația cu primul ministru, neluând în considerare venirea iminentă la putere a RN, fără a lua în seamă riscurile legate de o guvernare RN, fără a avea persoane calificate pentru posturile guvernamentale, în contextul Jocurilor Olimpice de la Paris si nici posibilitatea ca Marine Le Pen să fie găsită vinovată, fiind judecată în septembrie sub suspiciunea de delapidare de fonduri europene, verdict ce putea diminua șansele RN.
Mai mult de atât, unul dintre miliardarii din Hexagon, Vincent Bolloré, un oligarh cu convingeri de extrema dreapta, proprietarul mai multor publicații si posturi de radio si de televiziune, Canal +, CNews, C8, CStar, Radio Europe 1, RFM, Télé Loisirs, Geo, Gala, Voici, Femme actuelle, Capital, Paris Match, Le Journal du dimanche, acuzat că încalcă libertatea de expresie a jurnaliștilor săi, ca nu respecta etica media, condamnat în mai multe rânduri pentru corupție, pentru fals si uz de fals, a intervenit în desfășurarea alegerilor. Moderatorii săi au ajuns în asemenea hal de lipsa de profesionalism încât tipă mai tare la candidații de centru, centru stânga si stânga decât invitații RN. Din păcate, peste tot în lume, salariații din presa, evit sa-i numesc jurnaliști încalcă în cel mai mizerabil mod normele profesionale si nu păstrează măcar o infima doza de echidistanta, executând ordinele patronale fără crâcnire.
Totodată, Bolloré a promovat un jurnalist, un polemist renumit, cunoscut pentru poziția sa naționalist-extremă, Eric Zemmour, pentru ca, în final, să-l sprijine să formeze un partid de extremă si mai de dreapta ca RN. In acest fel, partidul lui Le Pen devine mai ușor de suportat. In plus, gruparii lui Zemmour inventate de „taycoon” i s-a alăturat si nepoata lui Marine Le Pen, Marion Maréchal Le Pen, aleasa în Parlamentul European în urma cu câteva săptămâni.
Dar Bolloré a mers si mai departe, cu câteva zile înainte de începerea campaniei electorale, l-a chemat pe președintele republicanilor, Eric Ciotti, la biroul său si l-a determinat (în ce mod?) sa se alăture RN, pentru a îi asigura partidului lui Le Pen o imagine si mai frumos retușată, în ciuda a numeroaselor puncte de vedere antagoniste, o alianță rușinoasă, contra naturii politice din Hexagon. Acesta a executa ordinul întocmai si la timp, fără să se consulte în cadrul partidului. Biroul executiv a decis excluderea sa, dar Justiția a anulat hotărârea acestuia.
Urmează turul al doilea al alegerilor. Este previzibilă victoria RN. Sondajele indica un scor bun pentru partidul lui Le Pen-Bardella, dar nu este probabil să obțină majoritatea, adică 289 de parlamentari din cele 577 locuri. De unde va mai putea adauga voturi? Institutele de studiere a opiniei publice nu vad posibilitatea de largire a bazinului electoral RN. Ce se va întâmpla în acest caz? Își va încălca Bardella din nou cuvântul si va încerca să guverneze minoritar? Își vor arunca la pubelă republicanii carta lor politică anti RN, clamată în nenumărate rânduri? Dar chiar și așa, RN nu va avea majoritate…Va ajunge Franța un stat neguvernabil, cu trei blocuri politice, ce nu se tolerează? Oricum, Macron, indiferent de rezultatul de duminică, a declarat că nu va demisiona, iar o nouă dizolvare a parlamentului, în concordanță cu Constituția, nu se mai poate face decât peste un an.
In acest timp, toate partidele de stânga declară, necondiționat, că, în turul secund, vor face baraj, așa numitul „cordon sanitar” contra RN si se vor retrage dacă se găsesc pe locul al treilea în favoarea reprezentanților alianței macroniste, chiar dacă până nu de mult o acuzau de toate rele din țară.
De partea cealaltă, președintele si primul ministru au declarat ca „niciun vot nu trebuie să meargă spre RN”! Totuși, câțiva tenori ai coaliției de centru merg pe scenariul „ni, ni”, adică nici RN si nici LFI, considerate, partide extremiste, non republicane. Liderii LFI consideră atitudinea lor iresponsabilă, riscând să aducă partidul lui Le Pen la guvernare. Candidații care doresc să se retragă au timp să se decidă până marți 2 iulie, la ora 18.00, ora Parisului.
Toate acestea sunt doar indicații de vot pentru electoratul fiecărui partid. Rămâne de văzut dacă francezii vor asculta duminică vocile corifeilor…
de Gabriel Stănescu
