Un sistem democratic funcțional menține întotdeauna o diferență mică, acceptabilă, între opțiunile reale ale cetățenilor și structura parlamentară. Dacă diferența devine abruptă, atunci societatea devine periculos de instabilă. Și, implicit, statul respectiv. Consecința este că se poate ajunge fie la anarhie, fie la dictatură. Acesta este prețul ignorării cetățenilor.
Ne aflăm într-un asemenea scenariu. Din multiple motive pe care nu mai are rost să le dezvolt aici, clasa politică, în ansamblul ei, și, în special, Parlamentul s-au îndepărtat abrupt, ostentativ chiar, de cetățenii care i-au dat susținere. Această situație extrem de periculoasă, care poate conduce accelerat la colaps, nu poate fi soluționată altfel decât printr-o punere, fie ea și relativă, în acord a opțiunilor cetățenilor cu structura celei mai importante puteri în stat, care este Parlamentul. Impasul extrem de periculos în care ne găsim și care are toate șansele să se prelungească prin neomologarea propunerii eronate, nerealiste și partizane de premier pe care a făcut-o Nicușor Dan, în persoana lui Eugen Tomac, nu va putea fi altfel soluționat decât fie prin declanșarea anarhiei, fie prin alegeri anticipate.
Dar sunt posibile, realist vorbind, alegerile anticipate pe care, iată, le invocă nu numai reprezentanții AUR, ci și cei ai altor partide care se autointitulează în mod eronat pro-europene și pro-occidentale? Pentru a se ajunge în această situație, a doua propunere de premier a președintelui numit, Nicușor Dan, ar trebui să cadă în Parlament, ceea ce l-ar obliga pe acesta, conform Constituției, să dizolve Parlamentul și să declanșeze alegeri anticipate. Pentru a se întâmpla acest lucru, primul pas este să nu se strângă 233 de voturi în favoarea ipoteticului guvern. În momentul de cumpănă în care fiecare deputat și fiecare senator va vota, opțiunea va fi determinată nu de interesul național, ci de interesul personal. Conform cercetărilor de piață, rezultă, fără niciun dubiu, că singurul partid care, în urma anticipatelor, ar putea avea mai mulți senatori și deputați aleși este AUR. În aceeași ordine de idei, este cât se poate de probabil că UDMR nici nu va câștiga, nici nu va avea de pierdut altceva decât banii cheltuiți în noile alegeri. PSD ar putea spera cel mult la un scor ceva mai slab, dar nu dezastruos, în raport cu numărul actual de parlamentari. Toate celelalte formațiuni politice, în frunte cu PNL, au însă de pierdut, nu numai în ceea ce privește cheltuielile presupuse de alegeri, dar și în privința numărului de parlamentari de care vor mai beneficia și, respectiv, a consistenței sinecurilor. Pierde în cea mai mare măsură USR, iar PACE și SOS vor rămâne în afara Parlamentului. Ca să nu mai vorbim de neafiliați. Este de presupus că toți aceștia vor vota al doilea guvern, indiferent din cine va fi alcătuit el și indiferent cât de abrupt va trage țara în jos. La prima strigare este vorba de 175 de deputați și senatori.
Să luăm însă în calcul ceea ce este insuficient pentru declanșarea anticipatelor. Mai trebuie să luăm în calcul și o serie întreagă de situații individuale ale unor parlamentari ai PSD, AUR și chiar UDMR. Sunt senatori și deputați care, pe parcursul acestei legislaturi, dintr-un motiv sau altul, au intrat în conflicte cu autoritățile politice din conducerea centrală a formațiunii politice sau cu cele locale. Sau au intrat în bătaia tunurilor de presă. Sau sunt cercetați de procurori. Și știu cu certitudine că nu se vor mai regăsi pe liste. Aceștia au interesul ca alegerile anticipate să nu se declanșeze. În consecință și în concluzie, numărul celor care vor vota noul guvern, indiferent din cine va fi format acesta și indiferent de programul politic avansat, va reprezenta o masă critică care va înclina balanța în sensul validării guvernului, evitându-se astfel alegerile anticipate.
Un stat democratic însă nu poate supraviețui dacă populația nu are posibilitatea de a se pronunța și de a schimba balanța de putere de câte ori este necesar. Ca urmare, colapsul economic, social și politic extrem de periculos ne va conduce fie către o dictatură, fie către anarhie. Căreia unii îi vor spune revoluție.
