Autor: Eugen Șerbănescu
Lupta dintre Nicușor Dan și Ilie Bolojan dă pe răscoale și amenință să înece țara adusă în pragul dezastrului. Așa cum scriam în acest colț de pagină în editorialul anterior, se confirmă că scopul vieții dlui Bolojan a fost, de la momentul căderii guvernului, și se menține acela de a-l compromite și decredibiliza cu orice preț – chiar și cu prețul împingerii țării în junk – pe președinte, pe care îl ține răspunzător de picajul în care el personal a intrat. Răspunzător, dacă nu complice cu PSD. A uitat că același președinte l-a desemnat prim-ministru din poziția de reprezentant al celui de-al treilea partid din Parlament.
Nu este adevărat că – după insuccesul desemnării lui Tomac – Nicușor Dan ar fi înregistrat un alt insucces prin fragilizarea șanselor lui Veștea din cauza intempestivei schimbări de poziție a UDMR. Din contră, el a marcat – de când a început lupta cu egoul expandat și, la drept vorbind, iresponsabil al lui Bolojan – un succes de etapă în sensul în care, pentru prima dată, dictatorul de Oradea acceptă să plece, pe surse vehiculându-se din partea PNL, în sfârșit, un alt nume (Nazare?) pentru șefia de la Palatul Victoria.
Complementar, nu e o coincidență că, după reuniunea tripartită Bolojan-Fritz-Kelemen de marți, liderii maghiari au luat taurul de coarne, declarând – tot pentru prima dată – că dl Bolojan nu mai poate fi prim-ministru. Este o premieră în retorica UDMR. Reiese că dl Bolojan a catadicsit să facă un pas înapoi, între altele și ca să le prindă mai bine mâna maghiarilor, și, în felul ăsta, să-și atingă scopul – de a-l împiedica pe dl Veștea să facă guvern.
În același timp, UDMR se vede îndrituit să nu facă parte dintr-un guvern eventual andorsat de AUR, a cărei conducere a facut comentarii nesăbuite anti-maghiare. Ca să nu mai vorbim de păcatul originar – filoputinismul –, de care tandemul Simion-Dungaciu nu s-a dezis niciodată. Așa este, numai că, dacă UDMR ar fi rămas de partea guvernului Veștea, n-ar mai fi fost nevoie de voturi de la AUR, în timp ce exact bascularea UDMR în tabăra bolojenist-usr-istă scoate la mezat voturi AUR (câte?). Dl Kelemen ne-a spus prima data, când a respins guvernul Tomac, că UDMR nu votează un guvern din care nu face parte. Acum ne spune că ar fi dispus să investească un guvern minoritar exclusiv PSD (din care evident că n-ar face parte). Dacă liderii UDMR au ajuns să aibă dificultăți în a-și concorda afirmațiile, ne dăm seama cât de gravă, fluidă este situația.
Oricum ar fi, desistarea personală a dlui Bolojan nu e puțin lucru. De șase săptămâni, o țară întreagă agonizează din cauză că el ignoră rezultatul moțiunii de cenzură, siluind statutul de interimar, agățându-se cu ghearele și cu dinții de putere și refuzând să accepte refacerea coaliției pro-occidentale. Situația economică se deteriorează pe zi ce trece, angajamentele și interesele externe ale țării suferă. Categorii socio-profesionale se află în stradă. 80 la sută din repondenții unui sondaj consideră că țara se îndreaptă într-o direcție greșită.
Se vede cu ochiul liber că guvernarea Bolojan, pe lângă că nu a produs reforme, a deteriorat într-o proporție inacceptabilă nivelul general de trai, în același timp prezervând sau crescând nivelul de trai al unor „aleși” pe sprânceană. Mai mult decât orice, la Bolojan a supărat nu numai prioritizarea greșită/timingul falimentar al pașilor, dar și dubla măsură în aplicarea austerității. Adică, pentru unii mumă, pentu alții ciumă. Pe plan extern, azimutul lui german este și el evident – și asta n-ar fi deloc rău dacă nu s-ar manifesta în dauna azimutului… românesc, care ar trebui să fie prioritate zero pentru orice prim-ministru fără servituți externe, nu?
Dacă Veștea pică, se pune problema altor guverne minoritare. Fie PNL-USR-UDMR (cu Nazare sau altcineva), fie exclusiv PSD (cu Grindeanu). Diferența este că, în timp ce socialiștii sunt de acord să facă un guvern de coaliție cu tabăra cealaltă, bolojenist-usr-iștii nu sunt de acord să facă guvern cu PSD, dar le solicită votul de investitură în Parlament! Aleluia!
Se pune întrebarea: de ce n-au venit de la început cu propunerea Nazare prim-ministru? Exaltarea bolojenistă era prea mare și toată conducerea PNL-istă s-a orbit? De aici încolo, se pune a doua întrebare: cât mai rămâne PNL la remorca unui globalist-progresist, deghizat în național-liberal? Sensul siglei lui Brătianu era „Prin noi înșine – pentru noi !”, iar nu „Prin noi înșine – pentru alții!”.
Sau poate vehicularea lui Nazare ca prim-ministru nu e decât o altă manevră bolojenistă, menită să-i dezamorseze, descurajeze, întoarcă pe sprijinitorii lui Veștea, inclusiv chiar pe el, pe Nazare, nominalizat de Veștea ca ministru de finanțe. Congresul de duminică, convocat pentru mazilirea lui Veștea și a altor critici ai orientării mascat-neomarxiste impuse de Bolojan (să nu uităm că, în guvernul său, din patru miniștri, doar unul era liberal, și acela pornit pe filiera Băsescu!), ne va spune dacă dictatorul de Oradea, cu Ciucu pe post de țârcovnic, rămâne sau pleacă.
Acum, Bolojan dându-se la o parte din Palatul Victoria, pentru PSD n-ar mai exista, teoretic, motivul – defectuoasa gestiune Bolojan – pentru care a indus căderea guvernului și, deci, te-ai aștepta să andorseze un guvern PNL-USR-UDMR fără Bolojan. Dar o va face din moment ce nu va avea miniștri în cabinet? Puțin probabil, dat fiind, pe de o parte, că este partidul care a câștigat alegerile, iar pe de alta, că programul de guvernare nu e sigur că ar răspunde cerințelor obiective de oprire a pauperizării practicate de Bolojan. În caz că Veștea pică, apare spectrul unui guvern exclusiv PSD cu susținere combinată AUR-UDMR!
În acest labirint fără ieșire, surprinde apetența aproape inconștientă, dar tot mai manifestă, a partidei bolojeniste pentru alegeri anticipate. Cu rata de inflație de trei ori mai mare decât media pe Uniunea Europeană, alegerile anticipate ar fi o apocalipsă, riscând să-i aducă la guvernare EXCLUSIVĂ pe cei de la AUR. După 10 luni de guvernare-eșec a coaliției pro-occidentale, la ce altceva te poți aștepta? Noroc că parlamentarii români nu sunt dispuși să plece acasă pentru niciun principiu din lume. Nu întâmplător dl Mohammad Murad, anunțându-ne că e mare patriot, „simte” că AUR e posibil să sprijine investirea guvernului Veștea.
La sfârșit, trebuie spus un lucru: nu totdeauna trebuie să ne luăm stricto sensu după declarații oficiale. Zilele acestea, mai mult ca niciodată, declarațiile sunt folosite pentru escamotarea adevărului care nu poate fi spus public, dar care poate fi benefic pentru public. Dacă, de exemplu, dl Nicușor Dan a spus „Fără AUR!”, dar la vot, parlamentari AUR îl trec pârleazul, așa, din senin, pe dl Veștea, ce-o să facă președintele, o să refuze întronarea guvernului investit de Parlament? Evident că nu. Se va găsi în fața faptului „împlinit” și va lua act.
Vom vedea ulterior dacă și ce compromisuri le-au fost promise suveraniștilor. Sunt anumite imperative – cum ar fi continuarea condamnării invaziei ruse criminale în Ucraina, sprijinul acordat acestei țări, întărirea prezenței NATO în România, doborârea dronelor, reafirmarea orientării occidentale – care sunt în afara discuției. După cum, odată blocate laturile servo-rusă, anti-NATO și anti-UE, anumite puncte din programul lor intern pot fi luate în discuție. Apocalipsa poate fi evitată.
