Oficialii NATO anunță crearea, pe flancul sud-estic, a așa-numitului zid anti-dronă, sugerând că sunt pe cale să instaleze, dacă nu cumva au și instalat, dispozitive complexe care să garanteze inviolabilitatea spațiului aerian NATO. Fără să ofere o denumire asemănătoare, înalții oficiali ai Federației Ruse sunt și ei preocupați și iau măsuri pentru a se proteja de dronele părții adverse. În realitate, asistăm din această perspectivă la războaie paralele: nicio parte și nici cealaltă nu are în prezent mijloacele necesare pentru a se apăra eficient de dronele inamice.
Privind lucrurile la rece, putem afirma că asistăm la o adevărată revoluție a războiului modern. Scade importanța costisitoarelor aeronave militare, a rachetelor aer–sol și sol–aer de toate tipurile, și se diminuează considerabil și rolul pe care, până nu cu multă vreme în urmă, l-au jucat în competiția militară blindatele și artileria grea. O nouă realitate s-a înșurubat cu o repeziciune uimitoare în tehnica militară, schimbând din temelii reguli ale strategiei care păreau imuabile.
Dronele, războiul dronelor și supremația în materie de drone a unuia sau altuia dintre combatanți pot decide în viitorul imediat soarta marilor confruntări militare. Când experții NATO anunță crearea unui zid anti-dronă și când decidenții de la Kremlin semnalizează că iau și ei măsuri în acest sens, presupun că și unii, și alții au inteligența necesară pentru ca, după ce evaluează în mod corect rolul prezent și de perspectivă pe care noile arme îl pot juca în confruntările care au loc, să extrapoleze scenariile privind acest «război al dronelor» și în plan terestru, și în plan maritim. Pentru că deja e un fapt demonstrat: dronele utilizate pe câmpul de luptă sunt la fel de periculoase atunci când acționează în spațiile aeriene, dar și atunci când acționează în războiul maritim și fluvial — aruncând în aer nave militare extrem de costisitoare — sau în spațiul terestru, când distrug facilități energetice, fabrici de armament, depozite de muniții, aeroporturi militare sau când vânează blindate care se dovedesc incapabile să facă față atacului unor drone de mici dimensiuni, cu o încărcătură explozivă de doar două-trei kilograme și produse la un preț de cost extrem de redus.
Prețul de cost este esențial. În orice război. În toate războaiele lumii, de la cele antice până la cele moderne, s-a demonstrat că înving cei care dispun de o capacitate economică superioară, deci care au abilitatea de a produce suficient armament de tip ofensiv și contraofensiv pentru a-i face față inamicului și pentru a-l învinge.
Dronele sunt instrumente militare extrem de ieftine în comparație cu cele clasice, mult mai silențioase, care pot acționa, atunci când vorbim de spațiul aerian, la altitudini foarte mici, luând prin surprindere instalațiile radar sau mergând chiar «pe sub radar», foarte greu sau chiar imposibil de atacat de către aeronavele militare cu rachete sau cu alte tipuri de proiectile. Astfel, experții militari își pun din ce în ce mai serios două întrebări: merită să tragi cu tunul într-o muscă? Și cu ce costuri poți lupta împotriva dronelor, respectiv la ce cheltuieli exorbitante trebuie să faci față pentru a anihila aceste instrumente militare de nouă generație?
Până la urmă, răspunsul corect este că singura posibilitate de a te adapta urgent noilor strategii generate de războiul dronelor este tot aruncarea în luptă a dronelor proprii împotriva dronelor adversarului. Ori, în acest punct, se pune firește problema stadiului în care se află, în prezent, cele două forțe direct combatante: Federația Rusă și Ucraina, și statele care susțin Kremlinul — respectiv China și Iranul în principal — iar, în mod simetric, statele NATO care susțin războiul de apărare purtat de Ucraina. În acest moment, luând în calcul toate tipurile de drone, inclusiv cele de cercetare — așa-numitele drone spion, care și ele sunt extrem de periculoase — suntem siliți să consemnăm opinia oficialilor NATO conform căreia statele din cea mai puternică organizație militară a lumii, din toate timpurile, sunt, cel puțin pentru moment, incapabile să facă față acestei schimbări de paradigmă generată de afirmarea dronelor ca principal instrument militar. Ceea ce, cu alte cuvinte, înseamnă că fiecare stat NATO, începând cu cele mai puternice, este silit să ia de urgență toate măsurile necesare pentru a se adapta în timp util acestui război al dronelor și pentru a produce, la rândul lor, numărul necesar de drone de apărare, de atac și de cercetare, la parametri din ce în ce mai ridicați sub aspect tehnologic.
Dacă statele NATO sunt mult întârziate în acest proces, pentru că pur și simplu au fost incapabile să anticipeze evoluțiile spectaculoase în planul înarmării și transformării radicale a modului în care este purtat un război modern, același lucru se poate spune și despre Federația Rusă. Experții militari ai Kremlinului, la rândul lor, admis că Rusia este luată prin surprindere din ce în ce mai frecvent de ofensiva tot mai eficientă și devastatoare a dronelor lansate de Ucraina. Sunt absolut convins că, în acest moment, și complexul militar al Federației Ruse lucrează la greu pentru a se adapta. Pentru că, în caz contrar, relativa superioritate a Kremlinului — constând în numărul și calitatea aeronavelor militare, în numărul și calitatea rachetelor, a navelor maritime și a diviziilor de blindate — nu mai face nici cât o ceapă degerată.
O fotografie a momentului, bazată pe informațiile oficiale accesibile, ne arată că doar câteva state se află în avanpostul fabricării de drone militare performante, un loc fruntaș revenind din această perspectivă Ucrainei: experții militari, aflați sub presiunea formidabilă a războiului declanșat de Federația Rusă, sunt puși în situația de a identifica cu mare repeziciune mijloacele necesare de a contracara, prin intermediul diverselor tipuri de drone cu preț de cost foarte scăzut, instrumentele necesare de apărare și atac. Îndiscutabil, Federația Rusă, în acest moment, se plasează mult în urma Ucrainei și chiar mult în urma Iranului. Ca să nu mai vorbim de China, care a atins în ultimii ani performanțe incredibile în producția diverselor tipuri de drone. Un stat necombatant în acest război, dar extrem de activ în alte confruntări militare, Israelul a atins și el uluitoare performanțe nu numai în fabricarea unui număr uriaș de drone, ci și în perfecționarea continuă a acestora.
Pentru moment, în războiul direct cu Ucraina, precum și în războiul purtat prin procură, Federația Rusă este surclasată, depășită și, dacă Vladimir Putin nu ia măsuri urgente — nu numai de cooperare intensă cu aliații săi, ci și de intensificare a producției de drone din ce în ce mai performante — nu mai are nicio șansă de a câștiga acest război care, oricum, a devenit unul de uzură.
