Pentru ca toată lumea crede ca știe sau măcar ar vrea să știe cum arată o zi de lucru din viața unui pilot haideți împreună să o cunoaștem direct de la sursă!
Întâi de toate trezirea din somn este un adevărat ritual pentru mulți dar pentru piloți, în special cei care au făcut Școala Militară de Aviație, înseamnă startul în cursa pentru supraviețuirea zilnică!
Majoritatea pilotilor bărbați, țâșnesc direct în baie unde după un duș rapid urmează proba oglinzii în care se bărbieresc în viteză. Proba oglinzii, o probă demnă de fiecare ființă umană, constă nu în număratul ridurilor, cearcănelor și firelor de păr albe nou apărute ci în ceva mult mai profund. Practic când te uiți în oglindă, singur fiind, are loc cea mai profundă sigură și reală introspecție proprie în urma căreia dacă nu îți va fi rușine de ce ai făcut, spus și eventual gândit vei putea merge înainte în viață cu capul sus. Încercați asta și să vedeți ce veți obține, poate chiar și o licență de zbor!
În continuare va urma o masă rapidă cu o primă cafea mai tare sau și mai tare în funcție de cat de grea a fost cursa din ziua/noaptea trecută.
Și atenție: toate astea de până acum pe muțește pentru ca să nu trezești din somnul dulce soția și copii chiar dacă bâjbâind prin întuneric mai te lovești la țurloaie de vreun picior de scaun, un colț de mobilă sau jucărie a copiilor uitată aiurea
Te îmbraci tot pe bâjbâite căutând în întuneric să nu uiți ceva din “harnașamentul” obligatoriu gen: legitimație de serviciu, ciorapii trei sferturi de compresie, cravata, cele 2 pixuri ieftine, a doua pereche de ochelari de vedere obligatorie in cazul purtătorilor de așa ceva, etc etc
Iesitul din propria casa seamănă teribil de mult cu fuga unui hoț dintr-o casă spartă și dacă reușești să te concentrezi îndeajuns nu vei porni și alarma electronică sau canină din propria dotare sau aflată la vecini.
Arunci geanta tip pilot în portbagajul mașinii întrebându-te mereu ce Dumnezeu cari mereu în ea de este atât de grea și pornești ușor până la primul colț după care Waze-ul te anunță ca este un trafic intens și ca atare iese din tine Ayrton Sena în încercarea disperată de a ajunge la timp la aeroport
Teoretic prezentarea la aeroport se face cu o oră și 10 minute înainte de ora de decolare dar pentru asta ești obligat să faci minim între 40 de minute și o oră și jumătate în funcție de oră, zi, ruta etc. În tot acest timp îl ridici în slăvi pe Ceaușescu care a făcut multe drumuri, străzi și bulevarde destul de late și îl înjuri pe Nicușor Dan care a omorât Bucureștiul în primul mandat și își continuă mai abitir “opera de trei parale” în al doilea.
Ajungi la sediul companiei după bună dispunerea din traficul bucureștean, care spuneam ca ți-a ridicat bine de tot nivelul de adrenalină și cu o nouă cafea în mână, intri în sala de briefing, acolo unde sunt colegii tăi ce se pregătesc pentru alte curse. La briefing ți se comunica ba ca ai avionul stricat, ba ca vine cu întârziere din altă cursă, ba ca ai un ditamai slot-ul la decolare, ba ca nu merg chestiile electronice care se folosesc pentru calcule, hărți etc etc așa ca aplici procedurile companiei in astfel de situații.
După briefing-ul cu echipajul pleci cu toți colegii pe jos spre aerogară prin ploaie, soare, ninsoare, vânt etc slalomand printre bălți, mașini, etc
Ajuns în fine în aerogară te duci să îți iei boarding de la Checkin pentru ca nu ți-au dat de peste 6 luni legitimația de serviciu din cauza protocoalelor și programului absurd al serviciilor de tip SRI și mergi spre controlul de securitate. Acolo te descalță ca la intrarea în moschee, te pun să îți scoti tableta IPad și telefonul mobil și din trei în trei te controlează chiar și corporal pentru ca CNAB nu a avut bani să ia un scanner complet echipat și pentru personalul aeronavigant ca deh, costă și nu sunt bani!
După ce faci controlul de securitate iar slalomezi precum Stenmark pe vremuri, către poarta de îmbarcare prin căldură și mirosurile delicate din terminalul plin de pasageri care se învârt în toate sensurile tipic unei mișcări Browniene.
Dacă ajungi la o poartă non Schengen mirosurile devin și mai pregnante pentru ca acolo ventilația furnizata de către CNAB este incredibil de puternică în inexistenta ei totală!
Dacă nu ai norocul unei parcări a avionului la o poartă cu pod mobil de îmbarcare, trebuie să aștepți în terminal până catadicsește să te ia vreun microbuz sau autobuz pana la avion.
Ajuns la avion joci din nou fara sa vrei în emisiunea Surprize Surprize dar fără Andreea Marin, dar cu tine în rolul ei!
Afli ce trebuia să știi de la momentul prezentării ca ai slot modificat, ca ai chestii pe la avion cu care poți pleca sau nu în cursă, ca întârzie pasagerii din altă cursă, ca nu sunt autobuze pentru aducerea pasagerilor și câte și mai câte.
Înainte de urcarea în avion, într-un ritual nescris , dai mesaj soției, scriindu-i ca vei decola cu întârziere, ca o iubești și o săruți și încerci să uiți ca ea va trebui să fie tu, ducând copii la școală după ce i-a trezit, spălat, îmbrăcat și le-a dat să mănânce. Bașca restul gen instalator, electrician, mecanic auto, etc etc
Dacă nu merge condiționarea de la sol, dată de aeroport doar pe factura prîn care se cer banii pentru plata serviciilor sau cea a avionului este un motiv deosebit de bun de a sta ca într-o saună comună cu pasagerii care se uită la tine și la stewardese cu mare drag, gata să te ucidă din priviri
După ce afli o nouă modificare a orei de decolare îți faci curaj si punand mâna pe microfon le faci un anunț și le explici pasagerilor nervoși., transpirați fleașcă și gata să te mănânce de viu, cauzele reale ale întârzierii.
Chestia asta funcționează mereu și parcă le schimbă puțin direcția furiei lor.
Și .. și stai până când ți se dă în fine aprobarea de pornire a motoarelor și în fine începi să devii pilot la manșa odată cu check-utile de rigoare.
După pornirea motoarelor, începi rulajul și te întrebi de ce nu vine controlul SAFA de siguranță a zborurilor la aeroportul Otopeni pentru ca pista 08 R și căile de rulaj reparate (a se citi cârpite) de curând, sunt cu asfaltul crăpat și prin crăpăturile numeroase (este un termen care nu explicitează realitatea dură din teren) s-a turnat smoală care de la căldura verii s-a topit efectiv.
Rulajul la decolarea de pe pista 08 R (dreapta) este precum pe sârmele unui țambal și îți crează impresia ca se rupe efectiv jamba de bot până la v1, viteză de luare a deciziei.
Redevenit pe deplin pilot, odată cu decolarea și cocoțat la manșa avionului, începi să ocolești norii de furtună atât de frecvenți în această vară. Înghiți în viteză un ceai sau o cafea (a câta pe ziua asta?, și ajuns la nivelul de croaziera încerci să mesteci mâncarea oferită de către companie cu speranța ca nu te va apuca burta de la ea ( se zice ca dacă mai suferi de constipație și după ce ai mâncat platoul destinat echipajelor și furnizat de UPLIFT ROMÂNIA atunci nimic nu te mai face bine!!). Iei situația meteo de la aeroportul de destinație, faci calculele de performanță și începi coborârea sperând să găsești o gaură prin norii și furtuna de la destinație și începi să slalomezi iar, mai dihai decat Tomba (la Bomba) și Stenmark la un loc.
Aterizezi, rulezi și parchezi privind pe geam cum pasagerii ce ți-au urat de toate până atunci, pleacă fără să se uite în spate, mai scrâșnind din când în când și câte un mulțumesc către stewardesele ce le urează o zi plăcută în continuare.
Fără să vrei îți aduci aminte de idiotul de la PROTV care spunea ca a aplauda pilotul la aterizare este ca și cum ai aplauda șoferul de taxi ca te-a dus acasă fără să facă vreun accident pe drum!
Dar trebuie să revii cu avionul înapoi la Otopeni așa ca o iei din nou de la capăt cu aceeași pasageri plini de nervi pentru întârziere dar măcar mai puțin transpirați decât cei de la Otopeni aduși pentru ca ce să vezi la toate aeroporturile din Europa asta (mai puțin Otopeni) funcționează aerul condiționat.
Printre picături îi dai din nou mesaj soției anunțând-o ca ai aterizat cu bine și estimând ora de aterizare înapoi la Otopeni
Începi îmbarcarea după ce au fost făcute din nou toate cele: curățenia în avion, controlul de securitate, alimentarea cu petrol, calculele de performanță, etc etc
Din nou li se explică pasagerilor motivele întârzierii, li se cer scuze în numele companiei și după ce s-au așezat reîncepe circul sloturilor enorme acordate de Eurocontrol.
Din nou pornești motoarele, rulezi de data asta pe căi de rulare fără plombe și decolezi de pe piste fără gropi, după care iar slalom printre nori, și din nou puține opțiuni la destinație din motive meteo etc etc
Aterizezi în furtună pe țambalul denumit pista de la Otopeni, cu toate cele ce te definesc ca și pilot, rulezi, parchezi și debarci pasagerii care se comportă la fel ca și cei de la dus.
Nu ai timp de nimic pentru ca o iei de la capăt în a doua cursă cu alți pasageri fleașcă de transpirație după saună din terminalul Otopeni
Așa ca repeți până la destinație în a doua cursă dele petrecute în prima doar ca acum începe alt circ provocat de ilustra ta companie care te-a planificat cu încălcarea Codului muncii în a șasea, a șaptea sau a opta zi de muncă consecutivă ! Așa ca la destinația din a doua cursă stai cu colegul tău în cockpit și faci calcule peste calcule pentru ca să nu depășești timpul de muncă caz în care ar trebui să plece echipajul la hotel iar pasagerii să fie rerutați
De dragul și în respectul față de pasageri accepți să faci o extensie a timpului de muncă și într-un final pornim, rulăm și decolăm iar de pe niște piste fără găuri și gropi.
La Otopeni la fel! În plus te parchează în câmp spre Dimieni unde aștepți plin de nervi împreună cu pasagerii autobuzele de transport care apar agale după 30 de minute minim.
Pasagerii se urcă în ele dar echipajul nu!
Așa ca aștepți o mașină de echipaj, care bineînțeles ca nu este disponibila și apare la vreo alte 15-20 de minute
Treci prin aerogară și te duci la sediul companiei să lași actele cursei, gândindu-te ca ție oficial timpul pontat s-a terminat la 15 minute după deschiderea ușilor avionului.
Doar ca trebuie să ajungi acasă mort de oboseală și de foame așa ca te sui în mașină și ajuns în traficul ca de obicei infernal începi sa înțelegi cel mai bine dintre toți muritorii de rând vorbele nemuritoare ale poetului: “Mai lung îmi pare drumul, acum la ‘ntors acasă..!”
Într-un final apoteotic ajungi acasă și te prăbușești pe prima canapea întâlnită în cale acolo unde te găsește soția reîntoarsă de la serviciu și care te învelește cu o pătură până îți va pune masa
Copii au învățat deja ca tati este nenea de pe canapea care doarme buștean și pe care îl văd mai mult în poze și filmări și care se scuză mereu ca nu poate merge cu ei la serbările școlare, meciurile lor etc etc pentru ca este în cursă.
Soția te mângâie ușor pe creștet și se face ca nu vede cum încă îți pulsează venele sub impulsurile adrenalinei remanente și ca hipoxia încă își face efectul asupra ta făcându-te să arăți precum un demn discipol al lui Bachus.
Îngaimi câte cuvinte de complezență și te retragi sub jetul de apa fierbinte din baie încercând să te gândești cu ce Dumnezeu ai putut greși în viață ca zeii să te pedepsească în halul acesta pentru ca tu iubești zborul și te-ai făcut pilot de avion plătit cat un șofer de unii, specialiști în tabla și vânzări auto, care nu au citit și învățat nici 1% din cat ai citit și învățat tu dar câștigă de 4-5 ori cat tine !
Dar Aviația de senzația nu-i așa?
de Cezar Osiceanu
