Pe măsură ce plouă în România cu drone, retorica de război se instalează atât la nivelul oficialilor de la București, cât și în presă, mai puțin însă, pentru moment, în rândul populației. Mă aștept la o nouă serie de scrâșnete de dinți astăzi, după ce, în cursul nopții, brăilenii s-au alertat, reclamând că au auzit o puternică explozie în proximitatea lor. Acest cor din ce în ce mai strident al celor care latră la lună, crezând că latră la Kremlin, crește ca un val de neoprit. Deși câinele care latră nu mușcă, până la urmă atât de mult zgomot poate chiar provoca un război în care să fie antrenată România.
O politică înțeleaptă ar fi fost și încă mai este să rupem în mare viteză tratatul de parteneriat strategic dintre România și Ucraina, semnat în mod iresponsabil de președintele numit, Nicușor Dan, fără vreo aprobare a Parlamentului României în acest sens și, evident, fără consultarea cetățenilor. Să recunoaștem că a fost o mare greșeală politică să te declari partener strategic al unui stat aflat în război de aproape cinci ani cu Federația Rusă. Ar fi fost mai înțelept ca, tocmai fiindcă suntem în bătaia puștii, la marginea celei mai lungi frontiere cu Ucraina, să ne păzim granițele înarmați până în dinți și cu socoteală, adică cu tot armamentul adecvat care este necesar și cu trupele instruite ca la carte, dar, în același timp, să ne abținem de la orice gest ostentativ față de Federația Rusă și să-i lăsăm pe ceilalți, care nu se află într-un asemenea pericol potențial, să se așeze în primul rând al luptei pentru apărarea Ucrainei. Ar mai fi înțelept, de asemenea, să revenim la instaurarea unor relații diplomatice și nu de ostilitate belicoasă cu Federația Rusă. Noi nu am făcut altceva decât să ne aducem singuri în situația unui șoricel care zi și noapte provoacă un elefant, până când acesta, exasperat, își agită urechile, dă din trompă și, Doamne ferește, din picioare.
De pe plajele însorite ale Turciei, Radu Miruță ne transmite bezele și are pretenția că este bine informat și competent pentru a ne informa, la rândul său, despre ce se întâmplă pe frontul dronelor rătăcite, urmărite cu încrâncenare de aeronavele noastre F-16 Multi Role și doborâte cu rachete extrem de costisitoare. Ne apărăm strașnic, zi și noapte, trăgând cu tunul după muște.
Ministrul demis al Apărării umblă la buricul gol, în timp ce președintele numit dă comunicate peste comunicate, anunțându-ne ceea ce deja știm de la televizor și trăgând fel de fel de concluzii înainte de a fi convocat CSAT-ul, aflat și el, probabil, în vacanță. Lăfăindu-se pe toată lățimea ecranelor TV, șeful Marelui Stat Major, Gheorghiță, cercetat de DNA, se autofelicită pentru formidabila ripostă a Armatei Române, la care industria noastră de armament, atât de coruptă, nu are capacitatea să-și aducă cât de cât o contribuție, la „formidabilul efort” de apărare împotriva unor pretinse atacuri rusești și a unui război al dronelor de domeniul științifico-fantasticului, îndreptat de Federația Rusă împotriva României. În loc să crâmpănim vrute și nevrute pe toate canalele de televiziune și în penibile conferințe de presă organizate zilnic, mai inteligent ar fi să fabricăm noi înșine drone performante de atac, de apărare și de cercetare și, în paranteză fie spus, să nu mai mințim cum că derulăm în acest sens o cooperare cu Ucraina, fabricând în serie și în parteneriat asemenea aparate de zbor. Și tot înțelept ar fi să nu mai invocăm cât e ziua de mare, fără rost, îngânând Bruxelles-ului articolul 4 din Tratatul NATO și cu atât mai puțin articolul 5. Să nu-l mai chemăm toată ziua bună ziua, cum facem și azi, pe ambasadorul Federației Ruse la Ministerul de Externe pentru a-l mustrului și poate ar fi bine să ne revenim, să punem din nou în priză Consulatul Federației Ruse de la Constanța, să insistăm ca și consulatul nostru din Federația Rusă să se întoarcă la treabă și să încercăm să ne rezolvăm diferendurile pe cale diplomatică și nu făcând inutil zgomot și gălăgie.
