Conform celor mai realiste prognoze, partidele auto-proclamate drept pro-europene și pro-occidentale riscă să piardă circa 20% din senatori și deputați în eventualitatea alegerilor anticipate, iar unele partide, în primul rând USR, în al doilea rând UDMR și, în al treilea rând, PNL, riscă extincția. Ca să nu mai vorbim de partidulețele mici răspândite ca ciupercile prin Parlamentul României. De aceea, ele caută soluții disperate, în absența unui colac de salvare aruncat de partidul refuzat.
În esență, din motivul precizat mai sus, de groaza dispariției de pe scena politică, s-a ajuns la cel de-al doilea tur de consultări, care va avea loc mâine și prin care scena așa-zis pro-europeană va încerca din răsputeri să se salveze, mergând pe soluția stupidă și catastrofală a unui guvern minoritar. În jurul PNL, dar mai degrabă constituit de PSD. Desigur, în ambele variante, în asociere cu UDMR, partidul-balama neconstituțional, dar lipit de toate guvernele începând din 1990, precum și cu artificiul celor 16 parlamentari de alte minorități decât cea maghiară, o altă aberație a sistemului nostru legislativ.
Mă întreb cum se va putea întâmpla acest lucru, în condițiile în care nimeni dintre cei care până azi au împărțit puterea și, respectiv, dezastrul nu mai dorește cu niciun chip să se mai asocieze cu ceilalți foști parteneri. PSD a declarat că nici în ruptul capului nu va susține un guvern al unui PNL condus de Ilie Bolojan, devenit între timp adversarul de moarte al socialiștilor. Aceeași poziție este împărtășită, de altfel, și din direcția taberei liberale, care nu a fost niciodată supraponderală din punct de vedere electoral, dar care astăzi, prin autoflagelare, este pe cale să devină mai subțire decât oricând, fiind amenințată cu ieșirea de pe scena politică în calitate de ultim partid istoric, după Partidul Social Democrat, condus de Cunescu, și Partidul Țărănist, condus de Diaconescu. Din perspectiva cetățeanului de rând, răspunsul la această provocare nu poate fi altul decât „ura și la gară”, ceea ce nu înseamnă însă că liderii politici nu sunt cuprinși de fibrilație.
Cum Dumnezeu ar putea supraviețui și, mai mult decât atât, scoate România din mocirlă un guvern minoritar, atâta timp cât guvernele cu o majoritate confortabilă au fost incapabile să facă altceva decât contrariul? Și cât timp ar putea rezista un guvern fără alt suport parlamentar decât cel al impulsului inițial, preconizat să fie dat la momentul instalării? Este o întrebare pur retorică. Soluția pe care, după mai multe eșecuri succesive, săvârșite toate prin încălcarea Constituției, o încearcă Nicușor Dan este o soluție de tip catastrofal, generată de un diletant în politică.
Acea parte a clasei politice care se teme de extincție anatemizează, în același timp și în continuare, partidul AUR, în spatele căruia, în prezent, se află cea mai mare parte a cetățenilor români cu drept de vot, ca și când toți aceștia ar fi anti-europeni, adică trăitori pe undeva prin Asia sau Africa, anti-occidentali, ca și când ar proveni dintr-un colț al Americii Latine, și anti-NATO, ca și când ar fi nord-coreeni.
Scorul unor alegeri anticipate, de care cei care au guvernat România se tem ca de moarte, ar dubla practic scorul de 20% al celui de-al doilea partid parlamentar din România, respectiv al partidului AUR. Tocmai din motivele invocate mai sus, eu unul consider că George Simion a procedat corect și înțelept atunci când a refuzat să prelungească agonia celor care guvernează prost această țară, lăsându-i pe parlamentarii AUR să voteze dacă doresc guvernul Veștea.
Până îi anunț pe toți cei care au semne de întrebare că, pentru a fi atestat, guvernul Veștea ar mai fi avut nevoie de 40 de voturi, pe care ar fi fost exclus să le primească din partea parlamentarilor AUR, chiar dacă George Simion nu le-ar fi cerut să părăsească plenul și chiar dacă, la limită, le-ar fi impus să voteze pentru. După cum se poate lesne observa din reacțiile făcute publice, cea mai mare parte a senatorilor și deputaților AUR ar fi fost profund dezamăgită de o asemenea decizie și ar fi refuzat să se conformeze, amenințând cu ruperea unui partid aflat în plină ascensiune.
Astfel încât, indiferent ce soluție anti-AUR ne va prezenta mâine președintele numit, Nicușor Dan, numit în urma anulării nedemocratice a milioane de voturi și a unei lovituri de stat, ea nu va putea fi decât catastrofală, în măsura în care ar putea fi pusă în operă.
