Circulă în spațiul virtual informația conform căreia, de acum faimosul plan de pace de 28 de puncte, ar fi fost inițial redactat în limba rusă și abia ulterior tradus în engleză și prezentat de Donald Trump, care îi revendică paternitatea. Am convingerea că acest scenariu este fals. Din simplul motiv că, în ciuda celor mai multe dintre comentariile care se fac, acest plan de pace, așa cum este el formulat inițial, dezavantajează ambele părți: atât Ucraina, cât și Federația Rusă. Reprezintă însă un punct de plecare pentru un compromis care va fi mai mult sau mai puțin diferit de planul lui Donald Trump.
Pe bună dreptate se spune că o pace strâmbă constituie premisa unor viitoare conflicte care pot degenera în război. Așa a fost, așa este și așa va fi. Dar atunci când nu există — iar asta se întâmplă chiar și atunci, ne aflăm în acest scenariu — când nu există un învingător și un învins.
Primele analize făcute la cald, în baza datelor disponibile, sugerează că, în măsura în care vor fi adoptate cele 28 de puncte, Ucraina este net dezavantajată, tratată deci ca un stat învins, în timp ce Federația Rusă este net avantajată și percepută unanim drept un învingător în acest război. Lucrând, cum se spune, cu materialul clientului, eu am ajuns la o altă concluzie. Și asta în ciuda lamentărilor încurajate de statele Uniunii Europene, ale lui Volodimir Zelenskyi. În trei ani și jumătate de război, cel mai mare stat ca întindere de pe planetă, cu o armată extrem de numeroasă și bine dotată, cu resurse colosale și cu o experiență bogată în materie de conflicte armate, nu a reușit să cucerească decât între 21 și 24 la sută din teritoriul statului ucrainean.
Se poate spune, desigur, că Ucraina a fost susținută sub diverse aspecte de ceea ce mulți denumesc Occidentul colectiv, cu o infuzie de circa 800 de miliarde de euro. Dar și Federația Rusă a primit ajutoare substanțiale din partea aliaților ei. Iar Kremlinul are de partea sa, independent de sancțiunile aplicate, resurse energetice colosale, care și ele constituie, în timp de război, o armă redutabilă. Regiunile adjudecate militar de către Kremlin au aparținut, istoric vorbind, Rusiei, sunt locuite prioritar de etnici ruși și nici măcar nu au putut fi ocupate în totalitate. Informații pe care, pentru moment, mă simt incapabil să le verific, converg către ideea că acordurile Minsk 1 și Minsk 2 ar fi prevăzut declararea de către Ucraina a autonomiei acestor regiuni și nicidecum cedarea lor către Federația Rusă. Iar Kievul, încurajat în mod iresponsabil de către administrația Biden și de guvernele unor state europene, nu a respectat cele două acorduri și nu a modificat în mod corespunzător Constituția. Iar acest tip de reacție, la care s-au adăugat presiuni neîngăduit de mari asupra etnicilor ruși, a sfârșit prin a genera reacția Moscovei.
Așa o fi. Dar acum să analizăm ca și când ar urma să fie implementat ad litteram planul de pace prezentat de Donald Trump. Ce pierde și ce câștigă Ucraina? Volodimir Zelenskyi, care s-a grăbit să se așeze cu picioarele de dindărăt, deplânge pierderea unor teritorii, în cea mai mare parte deja ocupate temeinic de armata Federației Ruse, și este vădit nemulțumit de faptul că armata sa va trebui redusă și că Ucraina nu va mai avea posibilitatea să adere la NATO și nici nu vor exista pe teritoriul ei trupe NATO care să-i garanteze în viitor securitatea. În plus, va avea obligația să recunoască limba rusă ca a doua limbă în stat și să organizeze de urgență alegeri prezidențiale, cu riscul ca Volodimir Zelenskyi să nu mai câștige un nou mandat. Tot la capitolul pierderi pot fi incluse și consecințele politice ale gravelor dezvăluiri, deloc întâmplătoare, despre mega-corupția de la vârful administrației de la Kiev, prin care au fost sustrase sume importante de bani americani și europeni destinați apărării Ucrainei.
Rămâne, în schimb, cu cea mai puternică armată din Europa, cea mai instruită pe câmpul de luptă și dotată, sub aspect tehnic, la un nivel fără egal. În plus, toate sumele indisponibilizate prin sancțiunile aplicate Rusiei, în valoare de sute de miliarde de dolari, ar urma să fie utilizate pentru reconstrucția Ucrainei, fonduri la care se vor adăuga și cele furnizate în viitor de statele Uniunii Europene, iar garanțiile de securitate, care nu vor fi asigurate de NATO, vor fi asigurate în schimb de coaliția statelor UE, care vor putea disloca pe teritoriul Ucrainei un număr remarcabil de mare de militari și tehnica de luptă corespunzătoare.
Ce câștigă și ce pierde Federația Rusă? Ce câștigă am precizat mai sus, cu observația fermă că teritoriile pe care ar urma să și le adjudece — unul singur sub aspect juridic, pe lângă peninsula Crimeea, celelalte urmând să fie negociate în timp, sub asistență internațională — vor necesita investiții uriașe pentru reconstrucție și supraviețuirea în condiții cât de cât decente a populației, în majoritate de etnie rusă. În urma uriașului efort de război, desfășurat pe parcursul a aproape patru ani, Federația Rusă are în prezent cea mai numeroasă armată din Europa, bine instruită și dotată în mod corespunzător, dar cu care nu are ce face în absența unor noi războaie purtate pe alte fronturi.
Și ce pierde? Populația Federației Ruse este în continuare supusă unui grad periculos de ridicat de sărăcie, iar în absența unui război nu sunt deloc excluse tulburări sociale și politice de mare anvergură. Kremlinul rămâne cu un important deficit de democrație, neexistând nicio garanție că o eventuală succesiune la regimul lui Vladimir Putin ar fi de natură să îndrepte lucrurile. Cu excepția statelor BRICS, Rusia rămâne izolată internațional și nu este deloc clar în ce măsură îi vor fi ridicate sancțiunile după ce va pierde banii indisponibilizați. Nu e, de asemenea, clar dacă va mai putea fi și în viitor furnizorul Europei în materie energetică.
În absența războiului, în condițiile în care pacea va fi încheiată, primul regim periclitat va fi regimul Zelenskyi, dar nici regimul Putin, neîncununat de vreo victorie reală, nu o va duce prea bine. Aceste concluzii la cald sunt formulate, desigur, înainte de a vedea care sunt rezultatele negocierilor purtate astăzi la Geneva și cele care, fără doar și poate, vor avea loc în zilele următoare, până când Volodimir Zelenskyi va alege în mod ferm, așa cum a spus, într-o mare umilință la nivel național, și cel mai puternic aliat al Ucrainei, care sunt Statele Unite. Singurul învingător în acest război este complexul militar existent de o parte și de cealaltă a oceanului. Într-o tabără și în cealaltă tabără.
